joi, 15 august 2013

Confuzie

     Două laturi, două vise, două rîvniri într-o singură fiinţă...Se contrazic, se luptă, domină una, alta e în umbră, apoi se schimbă, se perindează ca feţele lunii, ca rece şi fierbinte, lumină - întuneric.
     Ar fi un numitor comun în care ar domni ambele, s-ar împăca...dar unde este el? Simţi că e pe aproape undeva ascuns, aşteaptă tiptil să fie găsit cu sîrguinţă şi te pune pe jar, îţi intensifică emoţiile doar ca să acţionezi în direcţia lui. E interesantă dilema, şi te macină şi totodată te face să analizezi făptura ta mai minuţios, ca un obiect de laborator necunoscut.
     Mda...
      Există o sumedenie de subpersonalităţi ale fiinţei omeneşti, care îşi fac apariţia în anumite situaţii, momente ale vieţii, unele din ele, fiind mai înrăite, doresc însă să se impună pe arii cît mai extinse ale subconştientului pentru a trona definitiv, de aici şi se porneşte lupta aprigă, între pretendenţii la tronul psihicului.
     O parte este mai blîndă, alta mai copilăroasă, careva sînt serioase, distrate, copilăreşti, naturale, puse pe aventuri şi încă o sumedenie frumoasă. Fiind strîns legate una de cealaltă se influenţează reciproc şi trăiesc în armonie dacă le sînt satisfăcute necesităţile. Dar careva, ce au fost neglijate , lezate în drepturi, încep a se pronunţa, acele două laturi la care ţii enorm şi nu ştii căreia să-i dai cîştig de cauză. Una ţine de seriozitate, înţelepciune, răbdare, alta însă doreşte aventură şi nebunie. Probabil, există vre-o convingere limitativă la mijloc că dacă treci în malul seriozităţii trebuie să uiţi de copilărism, iar dacă te pui pe şotii nu mai eşti om serios deja. Desigur copilul din interior protestează...lui nu-i plac aşa perspective, ca şi celui adult. Aceste două faţade se răsfrîng şi asupra altor aspecte şi formează o confuzie totală...ba vrei bunuri materiale (ipostaza adultului), ba vrei bunuri spirituale (ipostaza copilului care mereu gîndeşte cu sufletul). Ai impresia că nu le mai dai de capăt şi te frîngi în două, conflictul intern ia amploare şi-ţi faci griji să nu apară jertve în urma războiului acesta, care desigur afectează tot pe tine.
     Şi la un moment dat, ruinat aproape de o mie şi una de întrebări existenţiale vine şi lumina salvatoare, hulubul sub forma unei idei pacifiste care pune capăt tuturor dilemelor, salvează microgalaxia interioară.
     Realizarea rupturii, provoacă ruptură, utilizarea ambelor în unison, generează pace şi linişte. Nu putem să divizăm ceea ce am primit în dar de Sus.
     Astfel, cuprindem copilul din noi ca un adult şi îi zicem că totul o să fie bine de azi înainte, că îl iubim necontenit şi nu o să-l supărăm mai mult, că materia/bunurile materiale fac parte componentă ale vieţii noastre precum şi cele spirituale, că experienţa se capătă din orice e pus la dispoziţia noastră, fără să aruncăm mintalul în cleştele confuziei.
     Mi-am amintit de yoga integrală care presupune că avem nevoie în egală măsură de ambele laturi şi materială şi spirituală pentru a progresa, iar experienţa dobîndită este una inedită pentru noi.
     Concluzionînd, am stabilit că îmi doresc o dezvoltare continuă şi o casă în munţi alături de un lac cu apă rece şi cristalină ))))))))
     Totuşi e bine să faci combinaţii frumoase care te reîntrăgesc şi te fac fericit, se merită de experimentat!