marți, 29 octombrie 2013

Necenzurata

Capul plin de gînduri multe
Nu mai poate să m-asculte,
Protestează fără milă
Vrea el linişte divină.
     Dar cu ce sînt vinovată?
     Sînt confuză laolaltă
     Nu mai ştiu în ce să cred,
     Neuronii mei se pierd!
Tot în viaţă are bază,
Dar la mine cam cedează,
Informaţia-i destulă,
Că nu înţeleg o dulă.
    Cine-i drept, cine-i greşit
    Creierul e obosit!
    Secte multe cu valori,
    Spală minţile, fiori!
Să nu cazi într-o capcană,
De te cheamă, de te-ndeamnă,
Şi-n politică-i cenzură,
Dar real e tot un... bulă.
     Unica soluţie-i veche
     Să glumeşti pe îndelete
     Şi un crez să-l ţii curat!
     Eşti un om şi nu rahat!!!
Iar în univers există
Doar o forţă fără frică
Ce le mişcă ea pe toate,
Şi pe tine, om cu carte!!!
     Crede-n ea şi nu greşeşti,
     Mai departe, cum doreşti!
     Fii cinstit, nu minciuni,
     Cineva te va pocni!!!
Şi-n final îţi spun constant
Omule!!!Eşti important!!!!
Cugetă, iubeşte, creşte,
Simte viaţa fără cleşte!!! :)))))


(creaţie proprie)


miercuri, 23 octombrie 2013

Descotorosire de cuvinte...


Mă gîndeam adeneaori...am avut posibilităţi să întîlnesc mii de oameni, să discut cu persoane din diferite sfere de activitate, pături sociale, nivele de mentalitate...experienţe unice care inconştient sau conştient şi-au pus amprenta pe formarea mea ulterioară.
Fiecare persoană vine cu un amalgam de emoţii, cu un buchet de fobii, dorinţe, idei sau cuvinte geniale care se întipăresc în nucleul neuronilor, se alipesc ca frunzele umede toamna şi pînă nu se usucă din interacţiunea cu inconştintul veşnic muncitor nu se dezlipesc să zboare în neant. Toată această anvergură emoţională, încărcată cu o doză mai mare sau mai mică de energie pozitivă/negativă, ne redirecţionează involuntar drumul pe care mergem cu înverşunare.

    Sîntem  într-o permanentă interacţiune cu lumea înconjurătoare, conştient sîntem siguri că facem alegerile corecte cînd privim ceva, sau ascultam, dar inconştientul nostru e cel care de fapt face alegerea pentru noi. Acel iceberg ascuns în profunzimea miilor de kilometrilor de vase sangvine ştie toate răspunsurile la întrebările noastre. El ne poate fi prieten sau inamic, e necesar doar sa învăţăm limbajul lui, să discutăm deschis.

De multe ori s-ar părea că o discuţie neînsemnată cu cineva nu poate avea vre-un impact asupra noastră, mai ales cele de pe reţelele de socializare dar felul în care răspundem, întreţinem dialogul, sau refuzăm să ne împărtăşim timpul cu alţii, ne determină tipul de personalitate, educaţia şi în mare parte caracterul.
     Cu ceva timp în urmă cînd tehnologia informaţională era din sfera fantasticului, oamenii "chat-uiau" prin scrisorele, iar caligrafia şi capacitatea de a transmite mesajul concis si artistic, diplomatic, erau elementele determinante de a ajunge la sufletul interlocutorului şi respectiv a dorinţei de a răspunde, acuma însă facem destincţia doar după elementul formulării pentru că caligrafia ne-a înlocuit-o tastiera.
     Ar fi momentul să preţuim ceea ce oferă viaţa în fiecare clipă şi să încercăm să decodificăm mesajele ei pentru a beneficia de bonusuri uimitoare, acele mesaje ca un cuvînt întipărit, o imagine de pe stradă, o frază dintr-un cîntec, un gust neaşteptat, miros de mir, un vînt călduţ ce ne cuprinde pe neaşteptate sau o persoană nouă în viaţă de la care avem de cules multe experienţe. Dacă vom fi mai receptivi ar fi mai simplu cred că să mergem prin diferite tuneluri, să nu ne rătacim la intersecţiile mai periculoase şi să nu cădem în confuzie la indicatoarele necunoscute. E timpul să împăcăm inima cu raţiunea şi să le ascultăm decizia finală! Soarta, Dumnezeu, forţele supreme, indiferent de denumire au grijă să ne aducă la timpul potrivit în locul potrivit, depinde doar de noi dacă vrem să fim acolo, depinde doar de noi dacă am învăţat să citim mesajele profetice şi să fim mai liberi, mai descotorosiţi de stereotipuri şi convingeri învechite!!!





vineri, 18 octombrie 2013

Astăzi vreau să vorbesc despre onoarea de a fi moldovean cu actele în regulă. Inspirată de Unimedia şi campania "Rămîn ACASĂ pentru că...", am hotărît să dezvălui frumuseţea poporului nostru. Tot discutînd cu oameni elevaţi şi iubitori de istorie, am aflat nişte lucruri inedite despre teritoriul actual al RM.
Cum poţi să nu te mîndreşti cînd:
1.Fiind parte componentă a civilizaţiei Cucuteni-Tripolie - una dintre cele mai vechi civilizaţii ale Europei, care s-a constituit înaintea apariţiei aşezărilor umane în Mesopotamia şi Egiptul Antic, sîntem posesorul celei mai diversificate, bogate şi frumoase culturi europene care avea tendinţe spre agricultură, meşteşugărit.



2. Există o similtitudine evidentă a vaselor de ceramică ale civilizaţiei Cucuteni-Tripolie (mileniile VI-III î.Hr) cu cele ale Chinei Antice (mileniul al III-lea î.Hr.), interesant, cine de la cine a copiat??? ))
Ceramica de Cucuteni este unica în Europa, fiind de foarte bună calitate. Vasele de ceramică descoperite într-o cultură neolitică chineză, cu peste o mie de ani dupa cultura Cucuteni au aceleaşi decoraţiuni în spirală ca şi cele ale strămoşilor noştri.

   
 ( China Antică)                                            Cucuteni-Tripolie


3.Avem cea mai veche scriere şi limbă, care a fost descoperită în teritoriul Carpato-Dunărean, la Tartaria. Vechimea acestor tabliţe de lut a fost stabilită la peste 8.000 ani.
 

4. Pe teritoriul nostru a locuit faimoasa civilizaţie ariană, aşa-numiţii "nobilii" care împreună cu pelasgii, tracii au generat “cultura proto-latina” pe întreg întinsul Europei, apoi al Asiei, şi care ulterior au migrat în India.

Pot să continui şirul la nesfărsit cu cultura dacică, Burebista, personalităţi notorii din întreagă istorie a tărîmurilor noastre, Ştefan cel Mare cu Sf. Daniil Sihastrul, Dimitrie Cantemir, Dumitru Matcovschi, Alexandru Donici,  Maria Bieşu, etc. persoane care au un impact major în formarea noastră ulterioară.

Cele enunţate mai sus au o singură finalitate - avem un trecut frumos care a plăsmuit fiecare părticică a poporului nostru, a şlefuit în fiecare dintre strămoşii noştri cărbunele preistoric ca să ajungă astăzi diamant strălucitor în inimile noastre. Sînt mîndră că port în inimă un tezaur atît de bogat şi inedit, voi depune eforturi să-l valorific şi să-i măresc potenţialul adunat cu multă sîrguinţă de strămoşii noştri viteji şi elevaţi, aici, acasă, ca să aibă această şansă unică şi nepoţii, strănepoţii mei, viitoarele generaţii.
Dar voi ce faceţi cu diamantul vostru???