Descotorosire de cuvinte...


Mă gîndeam adeneaori...am avut posibilităţi să întîlnesc mii de oameni, să discut cu persoane din diferite sfere de activitate, pături sociale, nivele de mentalitate...experienţe unice care inconştient sau conştient şi-au pus amprenta pe formarea mea ulterioară.
Fiecare persoană vine cu un amalgam de emoţii, cu un buchet de fobii, dorinţe, idei sau cuvinte geniale care se întipăresc în nucleul neuronilor, se alipesc ca frunzele umede toamna şi pînă nu se usucă din interacţiunea cu inconştintul veşnic muncitor nu se dezlipesc să zboare în neant. Toată această anvergură emoţională, încărcată cu o doză mai mare sau mai mică de energie pozitivă/negativă, ne redirecţionează involuntar drumul pe care mergem cu înverşunare.

    Sîntem  într-o permanentă interacţiune cu lumea înconjurătoare, conştient sîntem siguri că facem alegerile corecte cînd privim ceva, sau ascultam, dar inconştientul nostru e cel care de fapt face alegerea pentru noi. Acel iceberg ascuns în profunzimea miilor de kilometrilor de vase sangvine ştie toate răspunsurile la întrebările noastre. El ne poate fi prieten sau inamic, e necesar doar sa învăţăm limbajul lui, să discutăm deschis.

De multe ori s-ar părea că o discuţie neînsemnată cu cineva nu poate avea vre-un impact asupra noastră, mai ales cele de pe reţelele de socializare dar felul în care răspundem, întreţinem dialogul, sau refuzăm să ne împărtăşim timpul cu alţii, ne determină tipul de personalitate, educaţia şi în mare parte caracterul.
     Cu ceva timp în urmă cînd tehnologia informaţională era din sfera fantasticului, oamenii "chat-uiau" prin scrisorele, iar caligrafia şi capacitatea de a transmite mesajul concis si artistic, diplomatic, erau elementele determinante de a ajunge la sufletul interlocutorului şi respectiv a dorinţei de a răspunde, acuma însă facem destincţia doar după elementul formulării pentru că caligrafia ne-a înlocuit-o tastiera.
     Ar fi momentul să preţuim ceea ce oferă viaţa în fiecare clipă şi să încercăm să decodificăm mesajele ei pentru a beneficia de bonusuri uimitoare, acele mesaje ca un cuvînt întipărit, o imagine de pe stradă, o frază dintr-un cîntec, un gust neaşteptat, miros de mir, un vînt călduţ ce ne cuprinde pe neaşteptate sau o persoană nouă în viaţă de la care avem de cules multe experienţe. Dacă vom fi mai receptivi ar fi mai simplu cred că să mergem prin diferite tuneluri, să nu ne rătacim la intersecţiile mai periculoase şi să nu cădem în confuzie la indicatoarele necunoscute. E timpul să împăcăm inima cu raţiunea şi să le ascultăm decizia finală! Soarta, Dumnezeu, forţele supreme, indiferent de denumire au grijă să ne aducă la timpul potrivit în locul potrivit, depinde doar de noi dacă vrem să fim acolo, depinde doar de noi dacă am învăţat să citim mesajele profetice şi să fim mai liberi, mai descotorosiţi de stereotipuri şi convingeri învechite!!!





Comentarii

Postări populare