sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Ochii unui fulg

Sînt un fulg.
Sălbatic şi zburdalnic cutremur nemurirea.
Mă pierd în noapte printre fraţii mei,
mă regăsesc în zi printre razele solare.
În cer, de unde am cazut plutind uşor pe aripile vîntului năstruşnic,
eram un firav strop de apă cu ochi albaştri.
Metamorfoza mi-a plăsmuit fiinţa actuală, iar zîmbetul dulce al copiilor mi-a suflat viaţa.
Din cer, am o atracţie neistovită faţă de pămînt,
mă cutremură dorinţa de a-l vedea, a-l cuprinde şi a mă topi în iubirea sa.
El e fierbinte, fierbinte de la inimile oamenilor..
...nu ai cum să rezişti cînd te atingi de magma această înmiresmată...te topeşti...de iubire...
te topeşti de fericire, exaltare, atingi apogeul, starea de catharsis şi...te topeşti...
topire pînă la epuizare, iar apoi evaporare...
Ar fi o aievea transhumanţă,
dar trecerea din transcendent în spaţiul existenţial şi presupune un cercuit repititiv, pînă lanţul se rupe...
Ar fi şi oamenii fulgi cazuţi din cer?
Ar fi dorit şi ei solidificarea pentru dezamorţirea prin iubire şi cunoaşterea propriilor stări?
Sînt un strop de apă...

duminică, 19 ianuarie 2014

Interdependenţa natura-om

     Ce ştiţi voi despre natură?
     Cu creşterea progresului tehnologic interacţionăm tot mai rar cu natura, cea care de fapt este baza existenţei noastre, fiind că de ea depindem întru totul: aer, apă, hrană, îmbracăminte, energie.
     Atingem doar superficial spiritul ei atunci cînd facem plimbări la aer liber, cînd admirăm cîmpiile întinse, orizontul larg ce se uneşte înrt-un punct îndepărtat cu pămîntul, păsările planînd uşor...interacţionăm cu însăşi esenţa pură cînd vorbim cu ea, ne spunem durerile, bucuriile, iar ea ca mamă blîndă ne mîngîe printr-o adiere caldă de vînt, prin sunetul frunzelor care ne-ar şopti cît de aproape este şi cît de bine ne înţelege...
     Cît de des ne-am apropiat de vre-un copac, ca pur şi simplu rezemîndu-ne de el să ascultăm cu interiorul freamătele lui, să ne lăsăm purtaţi precum coroana sa în puterea vîntului, să fim liberi şi să simţim orice mişcare cu sufletul?!
     Natura este cel mai bun remediu pentru stabilirea echilibrului. Are o mie de metode care pot părea fantasme precum "Cronicile din Narnia", dar totuşi sînt reale şi necesită doar să păşeşti spre ele.
     Vreau să vă vorbesc depre energia anumitor copaci şi influenţa acestora asupra omului.
1. Stejarul - este un copac bărbătesc, conferă putere şi claritate minţii. Are proprietatea de a fortifica, înzeci starea în care se află persoana, deaceea dacă este o stare frumoasă pozitivă, atunci stejarul o amplifică. Astfel, nu se recomandă să vă apropiaţi în dispoziţie rea de stejar, poate deveni brusc şi mai rea.
2. Pinul - permite persoanei să se elibereze emoţional, este un fel de "lipitoare" care sustrage toată energia negativă din om. Plimbările prin parcurile, pădurile cu pini vindecă de depresie, însă un timp prea mare în preajma lor poate cauza dureri de cap, deoarece are loc curăţarea intensă a organismului la toate nivelele.
3. Bradul - ameliorează oboseala şi irascibilitatea, elimină stresul. Pentru a înlătura energia negativă, se recomandă de ţinut în mîini timp de cîteva minute un con de brad.
4. Salcia - vindecă de dureri de cap.
5. Teiul - amplifică potenţialul organismului, conferă voioşie.
6. Mesteacănul - copac energetic femeiesc, simbol al feminităţii, sporeşte energia pozitivă, are proprietăţi de vitalizare, benefic influenţează asupra pielii dînd un aspect proaspăt, de tinereţe. Mesteacănul sporeşte de asemenea atracţia feminină, pentru asta este necesar de rugat copacul să ne încarce cu energia sa, apropiindu-ne de el cu intenţii bune.
7. Scoruşul - poartă titlul binemeritat de copac talisman, ocrotitor.
8. Arţarul - favorizează curăţarea organismului de energiile joase, murdare.
     Dacă eram un pic mai sensibili la ceea ce ne înconjoară, poate şi lumea era mai bună şi mai frumoasă.
     Totul poate fi!!! important e să încerci asta cu intenţii serioase înainte de a critica ceva, să măsori pe propia piele ca să te expui pro sau contra, real sau fantasmagoric.
------------------------------------------------------------------------------------------------
La această temă, vă recomand o carte super tare, scrisă de un nativ amerindian - SAT-OC,  care relatează despre educaţia bărbaţilor în triburile băştinaşe, începînd de la o vîrstă fragedă pîna la maturitate. Felul în care are loc iniţierea, se înţeleg cu natura, merg la vînătoare, o venerează şi îi cîntă diferambe. O opera scrisă din propria experienţă a autorului.


Lectură frumoasă!!!
Fiţi mai buni şi mai pozitivi!!! ;)))

luni, 13 ianuarie 2014

Urătură


Aho, Aho copii voinici,
A trecut un an pe-aici,
Mai sever, mai democrat,
Dar pe toţi i-a împăcat.
Mulţi în ţară vin, se duc,
Tu rămîi doar ca un cuc,
Pui valori, principii noi,
Mai descoperi alţi eroi
Care cresc încet cultura,
Educaţia, cenzura,
Se implică ne-ncetat!
În mişcările din stat,
Le urez un an bogat
Cu de toate-mpovărat,
Şi o viaţă cu minuni,
Bucurii şi oameni buni,
Muncă multă optimistă,
Mai puţină lume tristă!
Ia mai mînaţi măi, hăi, hăi!!!!

Trageţi plugul mai cu foc!
Să ne fie cu noroc,
Anul care s-a ivit,
Sus, pe cal, ca un voinic,
Să aducă roade-alese,
Iar bărbaţilor crăiese,
Domnişoarelor - flăcăi,
Gentlemani, nu nătărăi!
S-avem lume educată,
Viaţă tot mai colorată,
Prospeţime-n Noul An,
Cont de tip elveţian!
Urători pocniţi din bici,
Să se-adune pe aici,
Muze dulci, înflăcărate,
Pipărate, dezbrăcate,
Şi lumină multă-n minţi
Poate-om fi un pic mai sfinţi!!!
Ia mai mînaţi măi, hăi, hăi!!!

Trageţi plugul pe-nserat!
Din strămoşi ce este dat,
Să păstrăm, să cultivăm,
Cît putere o s-avem.
Şi să ştie lumea toată
Ţara noastră e bogată!
În surîsuri de copii,
Versuri blînde, melodii,
În izvoare, morţi şi vii,
Văi, şi veşnice cîmpii,
Dragi, sonore ciocîrlii
Amintiri cu ochi zglobii!!!
Şi-n poveşti cu Făt Frumos,
Care ne-au crescut duios!
Doar nobleţe, omenie!
Să trăim în armonie!!!
Ia mai mînaţi măi, hăi, hăi!!!

Înhămaţi la plug un cal,
Am plecat şi la alt deal
Să urez tot fericire,
Viaţă nouă şi iubire.
Rămîi gazdă sănătoasă,
Ne-ntîlnim noi la o masă,
Nu pe site, poate off-line,
Cu covrigi şi suc de lime,
Să pocniţi odată hop
Pentru calul în galop,
Ca să fim bravi călăreţi,
Iar în şa cei mai isteţi!
Fiţi frumoşi prieteni!!Chic!!!
Şi la spirit şi la chip,
Iar la anul de-om veni
Tot aşa vă vom găsi!!!
Ia mai mînaţi măi, hăăăi, hăăăi!!



joi, 9 ianuarie 2014

Despre nouraşi

    
Fiecare dintre noi poate avea cîteva zeci de treceri de la o dispoziţie la alta...dar nimeni nu s-a gîndit probabil, ce se află în spatele acesteia, în umbra tăcută.
     Mergînd în rutieră, ca de obicei, imaginaţia m-a adus la gîndul că de fapt dispoziţia noastră depinde de nouraşii care zboară deasupra creştetului. Ei sînt cei responsabili de felul cum ne simţim, mai bine sau mai prost, mai indignaţi, sau fericiţi! Cînd apare o premisă de a ne înfuria, cît pe aici şi nouraşul care ne alimentează furia, la tristeţe vine nouraşul caracteristic, iar ploaia apare daca păşim peste limita tristeţii...
     Cel mai special însă este faptul că din naştere toţi sîntem dotaţi cu soare deasupra şi ne bucurăm de fiecare clipă, admirăm viaţa cu ochi de copil, sîntem zglobii fără vre-un motiv special, iar odată crescînd invocăm anumite motive pentru a zîmbi sau a iubi, pentru a fi fericiţi, adunînd mereu diferiţi nouraşi deasupra care limitează accesul către soarele, lumina noastră şi alimentează starea nefastă, crescînd nouraşul, care cu orice ocazie vine să ne pape din energia emoţională, mentală, degajată de noi.
     Ce ar fi dacă s-ar inventa ochelari 4D care să ofere capacitatea de a vedea aceşti nouraşi şi de a ne face să schimbăm conştient gîndurile, emoţiile, pentru ca soarele să troneze pretutindeni deasupra creştetului iar legătura cu lumina şi căldura sa să existe neîncetat!!!

vineri, 3 ianuarie 2014

Iarna

Vreau ca poezia să devină realitate şi copilul din mine să se bucure în sfîrşit de zăpadă pufoasă şi sclipitoare!!
Se dedică tuturor copiilor care aşteaptă ca şi mine Zîna Iarnă!


A venit o zînă,
Cu alaiuri albe,
Şi-amprăştiat o bună
Parte din smaralde.

Totul devenise
Magic ca-n poveste,
Viaţa se-ntîlnise,
Cu crăiese alese.

La putere, iată,
Făurar venise,
Dezlegînd în dată,
Lada cea cu vise!

Elfi şi salamandre
Braţ la braţ porniră,
Dansurile tandre
În horă se uniră!

Clipe efemere,
Fiinţi misterioase,
Sublima lor putere,
În veci ne luminase.

Feericile dansuri,
Oferă straie albe,
Înşiruind în lanţuri
Nămeţi din diamante.