Turneu prin Moldova. Nordul țării.

iunie 17, 2014

Turneu prin Moldova. Nordul țării.

Recent am avut o experiență inedită tocmai la nordul Moldovei, în raionul Ocnița, atingînd cu călătoria Naslavcea - cel mai nordic punct al țării. Am rămas impresionată totalmente și mai trăiesc pînă în prezent acele impresii deosebite. Natura, locurile, izvoarele sînt atît de curate, mai puțin atinse de civilizație încît vroiam să rămîn și să savurez ore în șir acele sentimente de fericire și blajinitate interioară care mă copleșeau acolo, însă timpul era prea scurt pentru a-mi permite în acel moment să mă dedau clipei, mi-am zis totuși că o să revin pentru mine, pentru a petrece cîteva clipe atît cît sufletul dorește.
Ne-a întîlnit la Ocnița domnul Vasile, un om de afaceri de pe loc, instruit în turism care împărtășește aceleași idei frumoase de promovare a turismului rural în țara noastră dragă. Dumnealui a fost ghidul care ne-a arătat o sumedenie de locuri pe care consider ar trebui să le cunoască mai mulți și să le îndrăgească precum eu am făcut-o.
Vă prezint în continuare un fotoreportaj de acolo )))

Pentru a ajunge la Ocnița mai devreme, la orele 05:15 am ieșit din casă. Soarele abia răsărea și era somnoros ca și noi cred că!!!

Pe drum ceața eradestul de densă, coborînd la o vale aveam impresia că cobor din munți prin nori, o priveliște extraordinară.

Dealurile din apropierea Ocniței

Bustul lui Constantin Stamati

Domnul Vasile ne-a adus în localitatea Paustova unde în pădurea Dănceniului am vizitat fosta sanatorie de pe timpurile URSS Povestea pădurii (Lesnaia scazca), care acuma din păcate e pustie. Ar fi de minune cred că dacă s-ar restabili, pentru că aerul e curat iar pădurea e de o frumusețe rară. După cum povestea ghidul nostru, la construirea sanatoriului a participat fiecare colhoz din raion prin edificarea a cîte o căsuță.

Apoi am mers la piața din Ocnița, unde am avut o comandă specială de acasă, mama m-a rugat să îi iau caș de oi, făcut anume la nord, unde fiecare gospodar aproape are așa delicates acasă. Zis și făcut!!!

Ai se află un conac boieresc vechi, care la fel are nevoie de reconstrucție, dar care e deja cu perspectivă pentru viitorii turiști ;)

Pămînturile acestea sînt deja ale Ucrainei, am stat cu un picior în Moldova și cu unul în Ucraina )))

Aici vedeți deja Moldova, insula de la Naslavcea pe Nistru!

Dacă lîngă satul meu se află Hidrocentrală Dubăsari, pe Nistru, atunci aici am mai întîlnit încă una.

În spatele meu se află un lac format într-o carieră de extragere a cheramzitului. Am rămas uimit de culoarea apei, un albastru senin ca în ocean. Lacul este destul de adînc, iar bucata de fier ce se vede la mijlocul apei este un excavator înnecat de pe timpuri. După cum am calculat eu, adîncimea acolo trebuie să atingă la 10 m

Mai jos vedeți un post Hidrologic din Naslavcea, deci aceasta este modalitatea prin care se măsoară nivelul apei.

Clădirea din imagine este o mănăstire rupestră din Ucraina, din păcate nu știu cum se numește, dar aș fi vrut să ajung pe acolo.

Aceasta este biserica din Naslavcea. Unica biserică care nu a fost închisă pe vremea sovietică și a lucrat în continuu pentru enoriașii săi. Disutînd cu preotul Vitalie despre posibilitatea dezvoltării turismului în această localitate frumoasă am fost surpinsă de întrebarea sa : -Da ce o să am eu de la asta??? Spre marea mea rușine, recunosc că deja mă gîndeam da ce o fi vrut el oare, deja ceva financiar, nu mai știu, pe cînd el a răspuns foarte înțelept: - Am o singură rugăminte, cînd o să mergeți la Chișinău, intrați în prima biserică și puneți 3 lumînări pentru sănătatea mea! Mi-a plăcut foarte mult această rugăminte. Cînd am ajuns la Chișinău era deja orele 20:30, am trecut pe la 3 biserici, inclusiv Catedrala și toate erau închise, am mers în altă zi și am îndeplinit totuși cele promise!

Dacă ați fost la Naslavcea și nu ați văzut izvoarele de acolo, să știți că nu ați văzut nimic ))). Apă rece, de stîncă, gust deosebit de proaspăt, și neapărat podețele înguste peste care trebuie să treci ca să ajungi la izvoare. Aceste locuri îmi aminteau de România, credeam că la noi nu mai găsesc așa așezări depărtate de ochii lumii în care viața s-ar părea are un mers aparte. Casele bătrînești, în stil național, pădure verde, dealuri înalte,văi adînci unde nu rinde nici telefonul măcar.

Apa era atît de rece că nu mai puteam ține sticla ca să o umplu.

În aceste locuri fermecate am întîlnit un apicultor cu tradiții și am cumpărat miere de la el, din păcate eu am rămas la poartă să aștept mierea, mi s-a spus că albinele tare mai trag la mirosuri frumoase (da eu eram parfumată), și la păr negru, nu știu cît e de adevărat dar nu am vrut să risc. ))

În drum spre Otaci, am mai făcut un popas la un izvor.

Alături de izvor era un hotel părăsit, consruit pe timpuri de un armean, arată foarte bine încă, păcat că nu se mai reconstruiește și pusteiește.

La nord sunt foarte multe căi ferate, nu m-am abținut să fac poze și să pozez!!!))

O Mănăstire foarte frumoasă, plină de armonie în sînul naturii, Mănăstirea Călărășeuca, m-a impresionat adînc, e plină de dragoste și tandrețe, cu izvor puternic și rece. Se merită de vizitat și de mai pășit în lumea spiritualității.

Ultimul izvor la care am fost, dar cred că nu ultimul din zona aceasta, Izvorul Verde, nu e mai prejos decît cele precedente, este rece, proaspăt și cu gust deosebit.

Flori din grădina domnului Vasile.

Pe drum spre casă am trecut și prin raionul Dondușeni, am vizitat s. Țaul, respectiv și Parcul Țaul, la moment este în reconstrucție și se fac lucrări de restabilire a frumuseții sale. Natura aici este deosebită, iar umbra copacilor înalți îți ridică dispoziția pentru mult timp.