Turneu prin Moldova. Socola.
Întotdeauna mi-au plăcut istoriile despre oameni, mai ales istoriile neobișnuite scrise de viață. În satul Socola locuiește un nene cu vîrsta de peste 86 de ani, nenea Ion. S-ar părea nimic deosebit, dar acest bunel, străbunel, caută nevastă. Nepoata spune ca tîca vrea soție, vrea să-i facem cunoștință cu vreo femeie din sat gospodină.
El locuiește singur chiar lîngă stîncile înalte din vîrful satului, acolo avea înainte oi care le ducea la păscut în fiecare dimineață, iar seară le adăpostea lîngă o peșteră din stîncă, a ținut o viață oi, acuma avînd doar cîteva, dar ritualul practic nu s-a schimbat cu mult. Soțul nepoatei povestea că a mers într-o zi cu bunelul să-i arate oile, a făcut jumate de cale în deal printre pietre și a obosit pe cînd moșul nostru era deja în vîrf și nici de gînd să se oprească. A fost la spital o singură dată în viața lui, îl durea un dinte, și acuma la bătrînețe ca să vezi, îl apucase apendicita, dar medicii i-au spus că e prea bătrîn și nu-i fac nimic, i-au dat ceva pastile și gata. Cînd a ajuns acasă, aflînd că se căsătorește nepoata, a sărit cît colo de sus și a început să danseze toată ograda, era fericit... doar că ceilalți nu prea au înțeles corect fericirea bunelului tocmai venit de la spital.
Apropos, moșul nostru Ion are o vorbă tare dragă mie, el nu spune tușonkă (tocană de carne de porc), noțiune folosită des în spațiul rural, dar porceonkă ))), am rîs jumate de seară la auzul acestui cuvînt hazliu și ingenios!!!!
Astfel de istorioare parcă-ți dau un impuls în viață, te mișcă să mergi înainte. Mulți dintre tinerii de astăzi ar trebui să ia un exemplu demn de urmat de la moșul nostru.
Însăși localitatea are amplasarea pitorească de o rară frumusețe. Interesant este că tot satul este alimentat cu apă din izvoarele ce curg din stîncă. Ei nu duc lipsă de apă, din contra, gustă din cea mai bună și calitativă apă, care după părerea mea are un efect colosal asupra oamenilor, ei fiind mai buni, mai deschiși, mai pozitivi și mărinimoși.
În stîncile de lîngă sat, care stau ca un scut protector în spatele caselor se văd camere făcute în piatră, localnicii spun că acolo înainte locuiau turcii, s-ar merita de investigat. De asemenea ar fi o provocare și pentru alpiniștii din RM, să escaladeze noi locuri.
Vîrful stîncii are și o cruce ce seamănă cu cea de la Saharna.
În valea satului curge liniștit bătrînul Nistru.
El locuiește singur chiar lîngă stîncile înalte din vîrful satului, acolo avea înainte oi care le ducea la păscut în fiecare dimineață, iar seară le adăpostea lîngă o peșteră din stîncă, a ținut o viață oi, acuma avînd doar cîteva, dar ritualul practic nu s-a schimbat cu mult. Soțul nepoatei povestea că a mers într-o zi cu bunelul să-i arate oile, a făcut jumate de cale în deal printre pietre și a obosit pe cînd moșul nostru era deja în vîrf și nici de gînd să se oprească. A fost la spital o singură dată în viața lui, îl durea un dinte, și acuma la bătrînețe ca să vezi, îl apucase apendicita, dar medicii i-au spus că e prea bătrîn și nu-i fac nimic, i-au dat ceva pastile și gata. Cînd a ajuns acasă, aflînd că se căsătorește nepoata, a sărit cît colo de sus și a început să danseze toată ograda, era fericit... doar că ceilalți nu prea au înțeles corect fericirea bunelului tocmai venit de la spital.
Apropos, moșul nostru Ion are o vorbă tare dragă mie, el nu spune tușonkă (tocană de carne de porc), noțiune folosită des în spațiul rural, dar porceonkă ))), am rîs jumate de seară la auzul acestui cuvînt hazliu și ingenios!!!!
Astfel de istorioare parcă-ți dau un impuls în viață, te mișcă să mergi înainte. Mulți dintre tinerii de astăzi ar trebui să ia un exemplu demn de urmat de la moșul nostru.
Însăși localitatea are amplasarea pitorească de o rară frumusețe. Interesant este că tot satul este alimentat cu apă din izvoarele ce curg din stîncă. Ei nu duc lipsă de apă, din contra, gustă din cea mai bună și calitativă apă, care după părerea mea are un efect colosal asupra oamenilor, ei fiind mai buni, mai deschiși, mai pozitivi și mărinimoși.
În stîncile de lîngă sat, care stau ca un scut protector în spatele caselor se văd camere făcute în piatră, localnicii spun că acolo înainte locuiau turcii, s-ar merita de investigat. De asemenea ar fi o provocare și pentru alpiniștii din RM, să escaladeze noi locuri.
Vîrful stîncii are și o cruce ce seamănă cu cea de la Saharna.
În valea satului curge liniștit bătrînul Nistru.
Poza e o încercare de panoramă, să fie mai clar ce frumuseți puteți descoperi acolo.
După o zi de muncă și descoperiri prețioase am savurat din plin apusul soarelui, care părea a fi mai colorat ca de obicei!!!
Vă doresc și vouă clipe colorate!!!Vizitați Socola și fiți mai buni la inimă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu