Nimereuca, lădița cu mistere!

     Pămîntul moldav este unul cu totul deosebit, cu oameni interesanți și curioși, poate mai puțin curajoși din păcate, dar cu un simț interesant al descoperirilor. Cu un așa Columb moldovenesc m-am înîlnit în s. Nimereuca, r-ul Soroca, nea Grigore îi zice. Eroul nostru ține în cutia conștientului o mulțime de istorii culese din misterele epocilor anterioare, dar istorii nu simple, din cele cu anomalii, care auzi doar prin Tibet probabil. 
     Ne-am aciuat într-o după-amiază la dumnealui acasă. S-a arătat destul de bucuros că are 4 urechi libere ca să-și destăinuie sufletul plin de istorii aprinzătoare. Ținînd cont de faptul că casnicilor nu le mai pasă de istoriile lui, noi am fost grupul țintă! )))
Ne-a întrebat:
 -Voi știți istoria cu carul turcilor?
- Nu, da ce fel de istorie e asta?
- Păi toată Moldova știe de ea dar voi nu, o să v-o povestesc!
- Nu țin minte cine acolo îi fugărea pe turci, că ei s-au suit pe dealul Hluști acolo, de la Grușca (partea transnistreană), iar cînd au coborît la vale în rîpa asta au dispărut și turcii și careta și tot!Da careta era cu aur, cu amfore diferite. Și eu mă gîndesc că au dispărut într-un tunel, în acela care se duce pînă în cetatea Sorocii!Mulți ani în urmă am citit un articol care confirma, că există un tunel, sau niște peștere lungi care ar fi dus pînă în cetate, de asta și mă conving mai mult că poate au dispărut acolo.
     Acolo în partea ceea sînt niște mormane de pietre, acuma ele nu prea se văd că e verde și frunza e mare, dar toamna cînd cade frunza le poți vedea bine. Pietrele celea sînt puse astfel de parcă ar forma un gard al unui gospodar, dar sînt mai mari ca de obicei, tot foarte interesante.
     La noi aici iată este un deal, dar mai înainte era o grămadă de pietre. Și iată un vecin, unde am trăit eu la părinții mei, a luat de acolo o piatră, înaltă de vreo 2 m ca să și-o pună la prag, tocmai îi venea numai bine, a ținut-o vreo săptămînă pînă cînd 3 nopți la rînd apărea o voce care spunea : "Du piatra la loc" "Du piatra la loc", două nopți vocea s-a auzit și la preîntîmpinat dacă vine și a treia dată are să se întîmple o nefericire în casă. Omul s-a speriat și a dus piatra la loc.A mai fost un caz de acesta!  La noi este o luncă și un om bătea piatră acolo.Iată că a hotărît omul să-și facă un beci acasă și a luat piatră de acolo. Peste un timp fiul mai mic se ridica noaptea din pat și mergea într-una, în fiecare noapte așa. Astfel evreul a scos piatra și a vîndut-o altcuiva. La stăpînul următor tot au purces un rînd de evenimente neplăcute în familie.Și iaca așa!

     Noi stăteam cu gurile de-a dreptului căscate. Materia noastră cenușie se alimentase cu multă informație în ziua ceea. Dar asta nu era istoria finală. A mai urmat una la fel de interesantă!
Nenea povestește mai departe: 
-  Între Slobozia-Cremene și Slobozia-Vărăncău, se află un deal, se zice că acolo cîndva turcii au îngropat aur. Dealul nu e simplu, are aceleași grade ca cel de la Huși, dacă ați auzit de el. (Descoperire-extraordinara-in-romania  - special am căutat acasă să văd istoria acestui deal) Și iaca, cînd au apărut un model nou de tractoare pe șenile (гусеничный), un om din satele de pe acolo, a pus un băiat tînăr pe tractorul nou cumpărat și i-a zis că dacă sapă și găsește ceva, tractorul e al lui! Acesta bucuros, a săpat cît a săpat și la un moment dat s-a oprit tractorul, îl pornește, încearcă să meargă mai departe și nimic, îndată se oprește de la sine tractorul nouț. A mai încercat și s-a rupt lopata de la tractor. Atunci băiatul a sărit de pe tractor și a fugit cît colo, tractorul rămînînd lîngă deal încă pentru un an de zile. Curios este faptul că împingea nisip, nu piatră sau altceva ca să se rupă lopata ceea!

     A mai povestit multe fenomene interesante, istorioare de viață. Pot să zic că a fost o zi productivă care pe lîngă informația acumulată ne-a bucurat cu peisajele pitorești, de o frumusețe rară!!!

Natura Moldovei.
                                   

Vărăncău

Nimereuca

Harta e mai bună ca GPS-ul, acesta ne arăta drum inexistent ce pe hartă este!)))


Omul cu căruța.
     Între nea Grigore și fiul său este o rîpă, cînd vor să vină unul la altul pe ospețe o traversează de fiecare dată, pentru că drumul prin sat e mai lung. )) 
     La capătul rîpei se află mai multe izvoare, care vin pînă în sat și alimentează mai mulți localnici cu apă gustoasă!




Nimereuca



    Nea Grigore are un hobby frumos, șmecherește diferite unelte, face tehnică care să-l ajute la strînsul roadei de pe deal, la bătut răsărita, fasolea, năgutul. De asemenea dumnealui are o prisacă și se ocupă cu apicultura! 
În ziua ceea am avut marele noroc să asistăm la scoaterea mierei de pe fagure și să o gustăm fresh bineînțeles!




Mieree!!!


Veșnicia s-a născut la sat!


La scăldat la Vărăncău!

Dealul fermecat dintre Slobozia-Cremene și Slobozia-Vărăncău
Se mai numește printre localnici Chiscul Beciului.
Cel mai trist e că minunile, fantasticul se petrece chiar sub nasul nostru, sub picioarele noastre unde călcăm în fiecare zi, nu undeva la capătul pămîntului, iar noi nu sîntem în stare să-l vedem fiind prea de tot ocupați cu mărunțișuri cotidiene ordinare.
    *******
Concluzia e că sîntem un popor norocos. Și dacă atîtea războaie au fost duse pentru bucățica aceasta de rai, înseamnă că se merita, înseamnă că cineva cunoștea mult mai mult decît noi, simplii băștinași!
Mă voi repeta poate, dar îndemn pe toți : 
 Cunoaște-ți țara în care trăiești!!!!




Comentarii

Postări populare