luni, 3 noiembrie 2014

Cuvintele-aripi.

Adeneaori citeam un articol în limba rusă care mi-a plăcut foarte mult.
Conform articolului, psihoterapeutul german Nossrat Peseschkian este primul care a descoperit influenţa cuvintelor asupra fizicului, în deosebi a programării bolilor şi restabilirii corpului uman. Această descoperire poartă numele de Vorbire organică (Limbaj organic) şi are la bază o clasificare a cuvintelor care le utilizăm în mod frecvent, metaforic: cuvinte-distructive, cuvinte-cătuşe şi cuvinte-aripi.
După cum ştim, cuvintele - sînt veşmîntul gîndurilor noastre, şi energia lor are o structură mai densă (ca cea a gîndului) şi respectiv, se materializează de două ori mai repede. Peseschkian, a demonstrat că cuvintele distrugătoare sînt prezente în limbajul tuturor oamenilor şi că le influenţează direct viaţa fiind nişte programe pe care creierul le recepţionează şi le îndeplineşte exact cum le-am rostit. Ne autoprogramăm în sens direct: cum vorbim - aşa trăim. La ce pretindem, aceea avem.
Nu este nici un om care s-ar feri de aceste cuvinte care:
- programează boala
- o materializează în corp
- nu permite vindecarea ei.

Cuvintele distructive se maschează foarte bine în limbajul cotidian, devenind deja uzuale. Credem că este ceva obişnuit şi că nu ne poate influenţa, dar realitatea e alta!
Iată uitaţi-vă:
- s-a rupt răbdarea mea          - mi-am frînt capul          - ceva mă îngrijorează
- o să rămîn chel                     - îmi e silă                       - îmi stă în gît
- mi s-a tăiat respiraţia             - nu pot digera asta         - mi-au supt tot sîngele
- parcă m-a tăiat cu cuţitul        - cu cuţitu-n inimă           - îmi stă în cap
- fii în pielea mea                      - mă scoate din sărite (ceva, cineva)
- am alergie de la (ceva, cineva)    
 - şi multe altele...

Cu adevărat o bună deghizare. Noi credem că utilizăm metafore uşoare, pe cînd în realitate dăm nişte programe corpului nostru care le îndeplineşte cu stricteţe.
Reieşind din cercetările doctorului Peseschkian, omul întîi începe să utilizeze aceste cuvinte distructive în lexiconul său şi doar după aceea apare boala şi anume acea care a fost solicitată. După apariţie ele o întreţin şi se primeşte un cerc vicios, le rostim mai mult, alimentăm boala.
Vorbirea, sau limbajul organic este o programă psihică independentă care are o misiune concisă: să menţină ce a fost creat.
Important. Nu este nici o diferenţă pentru cine sînt predestinate aceste cuvinte, pentru noi sau le atribuim altor persoane. Faptul că ele persistă în comunicarea noastră programează şi menţin boala.
Vă propun să încercaţi a urmări cuvintele pe care le utilizaţi, dar mai ales să urmăriţi cuvintele apropiaţilor voştri şi să exersaţi puţin.

Cuvintele-cătuşe.
Este o denumire potrivită deoarece dezvăluie adevărata esenţă: cuvintele-cătuşe limitează libertatea noastră, oportunităţile şi posibilităţile, ne limitează în acţiuni. Din fericire, nu sînt atît de multe cuvinte-cătuşe şi le putem uşor demasca.
Există 4 tipuri (familii) din această categorie:
1. Nu o să-mi reuşească. Ele vorbesc despre neîncrederea în sine, despre prezenţa convingerilor limitative vis-a-vis de propria persoană. Aceste cuvinte frînează dezvoltarea noastră şi sînt următoarele:
- nu pot                                                        - nu se primeşte             - nu sînt încrezută        
 - este mai presus de competenţa mea         - nu pot să promit          - de mine nu depinde
- nu pot să-mi iau aşa responsabilitate

2. Eu nu merit asta. Spre deosebire de prima familie de cuvinte-cătușe care limitează existența noastră acestea au menirea de a ne accelera mișcările și a reuși cîte mai mult posibil de făcut. Anume acești oameni sînt recunoscuți ca cei mai exemplari și buni în toate și anume ei sînt acei cai-armăsari care îi duc pe toți în spate soluționîndu-le problemele (iar critica este ceva normal, ceva indispensabil legat de persoana lor). De remarcat că, se tem cel mai mult de lauda binemeritată și nu o acceptă sub nici o formă. Aceste cuvinte formează în jurul individului niște pereți înalți care nu-i permit să-și recunoască meritele și valoarea sa, iar să-i convingi că într-adevăr complimentul este obiectiv ar fi echivalent cu a trece marea în înot.
Reprezentanții clanului:
- eu nu merit asta                        - aș vrea dar...                 - eu multe ce aș vrea...
- a vrea nu e rău...                       - cine sînt eu ca să... (vreau asta...)
- înca nu e timpul
Deghizate superb mai sînt și:
- Eu nu pot să-mi permit asta...
- Oho!!! unii îi mai spun și în rusă datorită poporului nostru poliglot: Nicego sebe! (ничего себе
Această exclamație are efecte nedorite în timpul utilizării într-un context autolimitativ. 

3. Nu vreau, dar sînt nevoită. Aceste cuvinte după frecvența accesării sînt cele mai iubite de oameni:
- trebuie
- eu trebuie să fac
- sînt dator
- e de datoria mea
- probleme (cel mai viclean cuvînt, el de fapt nu indică problemele prezente, ci le crează) De cîte ori le auzim în fiecare zi de la cei ce ne înconjoară? Cîte probleme atrag în viața lor?
Ce e interesant că noi începem să utilizăm aceste cuvinte-cătușe în toate circumstanțele posibile, chiar și dacă sînt niște necesități proprii și nu au nimic comun cu alte persoane față de care pretindem că am fi datori cu ceva. De aceea și mergem pe stradă cu fețele pline de griji uitînd că noi de fapt am venit aici să ne bucurăm de viață.

4. Și clanul final este: Nu e posibil. Folosirea lor pur și simplu închide oxigenul oricarei dorințe, oricărui vis la care tindem. Din fericire acuma nu trebuie pe nimeni de convins că pentru toate bunurile, invențiile frumoase pe care le avem trebuie să le mulțumim anume visătorilor: electricitatea, internetul, telefonia mobilă, televiziunea, avioanele, mașinile, etc. Mulțumim Creatorului că mai avem așa visători care ne aduc la conștiința noastră mesajul că totul este posibil.
Cuvintele care generează stopuri în dezvoltarea noastră sînt:
- nu este posibil                         - foarte puțin posibil                         - niciodată
- nu poate fi așa ceva                        - poate vre-odată (renunțarea la o posibilitate)   
- dacă ceva...(și asta reprezintă o renunțare la posibilitate)   
- se poate întîmpla ca...(planificarea obstacolului). Această frază garantează că se va întîmpla exact ceea ce nu doriți cu toată ființa.
- da dacă...
- să nu dea Domnul
și cea mai tare: - Nu am alegerea.
Important! Toate aceste fraze reduc esențial viteza mișcării voastre spre scopul propus. O să mă întrebați, cum pot fi excluse aceste cuvinte din limbajul cotidian? Vă prezint un exercițiu simplu: scrieți cuvintele-cătușe pe o foaie și le atașați la un loc vizibil, la calculator, pe frigider, sau oarecare altul. Îl lăsați acolo 7-10 zile, nu mai mult, în primul rînd e prea multă cinste pentru așa cuvinte, în al doilea, acesta este termenul potrivit pentru a le transfera în lista neagră și a ține cont mereu de încercările utilizării în comunicare.

Cuvintele-aripi. Ele sînt foarte puține dar nici nu este nevoie de mai multe. Fiecare cuvînt e mai de preț ca un briliant. Puterea lor este nemărginită, oamenii se vindecă, își schimbă viața, trec peste crizele financiare, își descoperă talentele, încep să trăiască așa, precum fiecare dorește, în fericire și îndestulare.
Iată resursele noastre adevărate:
- Eu pot.
- Eu o să le reușesc pe toate.
- Eu am intenția să...eu intenționez să...
Ca să vă convingeți de magia acestor cuvinte, vă propun să spuneți în voce tare: Eu vreau. Eu intenționez să. Cum vă simțiți acum? Ați sesizat vre-o diferență? Spuneți: Eu pot. Ce simțiți acum?
Verbul "intenționez" provoacă niște reacții specifice în corp care motiveză să gîndești eficient și încrezut în sine.

Corectarea propriului limbaj este alegerea fiecăruia dintre voi. Cît de tare nu aș dori eu să schimbați ceva, oricum nu o să vă pot convinge pînă nu doriți asta. Scopul meu a fost să aduc aici mesajul obiectiv, iar să faceți așa sau altfel rămine la discreția personală. Eu cred în Steaua Luminoasă care se află în fiecare și cred că fiecare s-a născut sub o Stea Fericită.

Mai jos vă prezint un video despre influența cuvintelor asupra cristalelor apei, un experiment realizat de omul de știință de origine japoneză Emoto Masaru, experiment ce a schimbat opinia întregii lumi asupra felului în care exprimarea afectează direct mediul înconjurător și corpul omenesc.


Sursa originară articol:
http://homemadeandi.blogspot.com/2014/06/blog-post.html?spref=fb