miercuri, 31 decembrie 2014

Am învăţat 2014.

Deci, după cum cunoaştem, fiecare la sfîrşit de an proiectează anumite totaluri în mintea sa. Ce a fost bine, ce mai puţin bine. Respectiv am încercat să răscolesc şi eu  sumedenia de evenimente şi să scriu frumuşel pe puncte ce am învăţat de la anul care trece. Să vedem ce a ieşit.

Am învăţat:
1. Cum să ocolesc rutina, cînd deja nu ştiu ce să fac cu ea.
2. Cum să îmi iau rămas bun de la un job şi să plec la altul rămînînd în relaţii bune cu şeful. ))
3. Cum e să pleci de la al doilea job, sigur şi neînduplecat.
4. Că pe primul plan eşti tu, apoi jobul.
5. Cum să faci cunoştinţă cu mulţi oameni, să vizitezi multe locuri şi să fii o persoană tolerantă.
6. Cum e să păşeşti peste limitele tale ca să faci faţă provocărilor şi la miezul nopţii.
7. Cum e să fii un om-orchestră.
8. Cum e să convingi mulţi oameni în ceea de ce nici tu nu eşti sigur.
9. Cum să faci imposibilul posibil.
10. Cum e să vezi minuni de cîteva ori.
11. Cum să rămîi fără job, bani şi să fii ok.
12. Cum să simţi infernul ca să înţelegi raiul.
13. Cum e să întîlneşti îngeri cînd în cap îţi joacă demonii.
14. Cum să restabileşti ce ai pierdut, să descoperi ce ai avut.
15. Cum să savureză liniştea înainte de furtună.
16. Cum să petreci timpul cu tine însuţi plăcut şi util.
17. Cum să redescoperi oamenii de lîngă tine şi să te îndrăgosteşti încă odată de cel ce era alături.
18. Cum e să te autodisciplinezi.
19. Cum e să faci reparaţie la sfîrşit de decembrie cînd alţii cumpără cadouri.
20. Cum e să fii doar tu, natura şi fotoaparatul.
21. Cum e să-ţi fie dor de cei cu care ai muncit cot la cot şi să mergi cu cea mai mare plăcere la ei în vizită de parcă ai merge acasă.
22. Cum e să conştientizezi că esti de fapt o persoană emotivă şi că familia este epicentrul emoţiilor tale pozitive şi negative.
23. Cum e să ai al treilea job timp de un an. Să lucrezi cu copiii şi să observi în chipuri mici personalităţi mari.
24. Cum e să pari serios în ochii altora şi asta să te amuze.
25. Cum e să ai prieteni de aceeaşi undă care te acceptă cu toate neajunsurile tale, de parcă nici nu le-ai avea.
26. Cum comunicarea desface limite şi aduce valori.
27. Cum e să te înveţi a mai trimite cîteodată oamenii în p**da măsii.
28. Cum e să fii sincer cu tine însuţi şi să recunoşti că de fapt încă nu ai făcut ceea ce vroiai şi că tre să mai ai un pic de răbdare.
29. Cum e să ai grijă de tine în mod special.
30. Cum e să citeşti cărţi care îţi schimbă gîndirea la 180 grade.
31. Cum e să alegi, pregăteşti cadouri şi să le aştepţi cu acelaşi Mare Drag!

Lucrurile simple nasc experienţe măreţe.

Fiţi mai buni de Sărbătorile de Iarnă şi după ele tot! :*

marți, 16 decembrie 2014

La sfat cu nucul.

     Era un început de iarnă, afară dintre ceața densă se întrevedea un copac singuratic. Era foarte bătrîn, cu o coroană largă și un suspin adînc coborît pînă în ultima rădăcină a nucului. Mă uitam pripită doar la el, aveam impresia că mă cheamă să-mi istorisească ceva, sau eu să-i spun ce sufletul nu poate deschide altcuiva. Deși era frig, m-am împachetat în straie groase și am mers pînă în locul unde se afla. Eram doar eu, el și ceața. L-am cuprins strîns și am început a plînge. Mi se deschisese ochii sufletului și vroiam să-i spun ceea ce nu i-aș fi mărturisit nimănui, niște lucruri simple, dar atît de importante pentru mine. M-am așezat în fața sa și l-am întrebat:
- Cum să fac așa ca să nu-mi fie frică de viitor? De viitorul părinților mei...
El a zîmbit cu interiorul și mi-a răspuns:
- Păi cum să-ți fie frică de viitorul lor? Este al lor nu al tău? 
- Atunci cum să fac să îl accept așa cum este, cum va fi? Să-l accept și să nu-mi fac grijă pentru nimic?
- Eu trăiesc sute de ani, pe lîngă mine trec zeci de oameni pe zi, în jurul meu se usucă sute de alți copaci, din crengile mele cad mii de nuci care întrețin viața cuiva, dacă mi-aș face griji pentru fiecare aș risipi rostul meu în lumea aceasta. Noi sîntem unici și fiecare are misiunea sa unică. De asemenea are o anumită cantitate de energie pe care o poate utiliza pentru a realiza ceea ce și-a propus cînd a venit aici. Grijile tale sînt pentru ei sau pentru tine?
- ....cred că pentru mine... Ce o să mă fac eu fără de ei? Cum o sa-mi petrec viața mai departe?
- Copacii, vin și se duc, uneori tineri de tot, alteori bătrîni, dar roadele lor sînt cele care prelungesc existența sortului. Sămînța oare se întreabă ce o să se facă fără copacul din care a căzut?
- ...Dar oamenii au nevoie de...dragoste...
- Sămînța să crească să înflorească are nevoie de iubire, dragoste...Omul este cel ce o poate da necontenit, iar atenția este cel mai bun înlocuitor al grijei. 
     M-am ridicat, i-am mulțumit și am plecat cu o comoara nouă în palme. Sper să o pot da și eu cuiva la timpul meu.