La sfat cu nucul.

     Era un început de iarnă, afară dintre ceața densă se întrevedea un copac singuratic. Era foarte bătrîn, cu o coroană largă și un suspin adînc coborît pînă în ultima rădăcină a nucului. Mă uitam pripită doar la el, aveam impresia că mă cheamă să-mi istorisească ceva, sau eu să-i spun ce sufletul nu poate deschide altcuiva. Deși era frig, m-am împachetat în straie groase și am mers pînă în locul unde se afla. Eram doar eu, el și ceața. L-am cuprins strîns și am început a plînge. Mi se deschisese ochii sufletului și vroiam să-i spun ceea ce nu i-aș fi mărturisit nimănui, niște lucruri simple, dar atît de importante pentru mine. M-am așezat în fața sa și l-am întrebat:

- Cum să fac așa ca să nu-mi fie frică de viitor? De viitorul părinților mei...

El a zîmbit cu interiorul și mi-a răspuns:

- Păi cum să-ți fie frică de viitorul lor? Este al lor nu al tău? 

- Atunci cum să fac să îl accept așa cum este, cum va fi? Să-l accept și să nu-mi fac grijă pentru nimic?

- Eu trăiesc sute de ani, pe lîngă mine trec zeci de oameni pe zi, în jurul meu se usucă sute de alți copaci, din crengile mele cad mii de nuci care întrețin viața cuiva, dacă mi-aș face griji pentru fiecare aș risipi rostul meu în lumea aceasta. Noi sîntem unici și fiecare are misiunea sa unică. De asemenea are o anumită cantitate de energie pe care o poate utiliza pentru a realiza ceea ce și-a propus cînd a venit aici. Grijile tale sînt pentru ei sau pentru tine?

- ....cred că pentru mine... Ce o să mă fac eu fără de ei? Cum o sa-mi petrec viața mai departe?

- Copacii, vin și se duc, uneori tineri de tot, alteori bătrîni, dar roadele lor sînt cele care prelungesc existența sortului. Sămînța oare se întreabă ce o să se facă fără copacul din care a căzut?

- ...Dar oamenii au nevoie de...dragoste...

- Sămînța să crească să înflorească are nevoie de iubire, dragoste...Omul este cel ce o poate da necontenit, iar atenția este cel mai bun înlocuitor al grijei. 

     M-am ridicat, i-am mulțumit și am plecat cu o comoara nouă în palme. Sper să o pot da și eu cuiva la timpul meu.