marți, 26 mai 2015

Femeia şi Bărbatul.

       Veniţi pe pămînt în forma actuală, bărbatul şi femeia au fost predestinaţi să formeze o civilizaţie frumoasă care să cultive valorile divine, începînd de la concepere pînă la trecerea în infinitatea sufletului.
     Ce este conceperea? Actul suprem de coborîre a vieţii, a luminii divine în corpul femeiei prin unirea a două energii, feminine şi masculine, a tată-mamă, yin şi yang. Pentru ea se pregăteau pretutindeni, pînă falsitatea nu a schimonosit adevărul şi ea a devenit un lucru întîmplător. Frumuseţea pregătirii este minunată prin însăşi valorificarea calităţilor de răbdare, smirenie, credinţă, dragoste şi curăţare la toate nivelele ale ambilor parteneri.
     Femeia care poartă pecetea curăţeniei, este ca un vas nou în care se prepară cele mai bune şi sănătoase bucate. Ea străluceşte în faţa divinităţii şi atrage aceeaşi strălucire în interiorul ei în timpul zămislirii pruncului. De aceea femeia virgină în toate timpurile se onora ca avînd cîmpul magnetic nepătat, iar bărbatul care era alături putea să bea neostenit din dulceaţa curăţeniei ei. El putea să se asigure că unirea ambelor energii, mamă-tată, va coborî o lumină sănătoasă şi puternică.
     Bărbatul la rîndul său, trebuia să poarte în el toată înţelepciunea neamului, originilor strămoşeşti din care face parte, pentru a fi cetatea prin care nu străbate nici o umbra de tristeţe peste femeia sa. El era cîrmuitorul corabiei, cel ce menţine cursul normal al existenţei materiale şi în primul rînd spirituale.
     Părinţii sînt primii învăţători ale sufletelor care îi aleg. De maturitatea lor depinde asaltul în materia devină a noilor pămînteni.
   Femeia este bateria solară care încarcă bărbatul şi aduce în familie căldura, dragostea, împăcarea şi iertarea. Ea menţine focul eternităţii şi continuităţii în vatra neamului său.
    Femeia şi bărbatul sunt cei ce aduc rugăciunea, sînt elementele divine menite să facă voia celui de Sus în cel mai bun mod posibil pentru a realiza transformarea materiei într-o plasticitate veritabilă în care să coboare cele mai înalte vibraţii sacre.
    Opriţi-vă pentru un moment. Priviţi în interiorul vostru. Găsiţi femeia sau bărbatul din voi şi priviţi-i cu drag. Ei sînt ceea ce s-a pierdut pe drumul falsităţii autentice. Aduceţi-i acasă!






marți, 19 mai 2015

Povestea vieții!

        A fost odată o Viață, plină de Iubire! Din Sărutul ei s-a născut Femeia.

       Pentru a-și găsi un rost în viață, femeia a încercat să joace foarte multe personaje. A încercat să fie pictor, chitarist, inventator, scriitor, lider, șef, proiectant, ș.a,, dar nici una nu i s-a potrivit așa de mult ca cea de a fi Mamă.
        Femeia-mamă, a dat naștere unui Copil de la care a învățat Rîsete și Plînsete, a învățat să facă față Provocărilor și să treacă peste Vulcane. Ea, la rîndul ei l-a învățat să iubească, i-a arătat ce-i acela rîu și cum să prindă pește pentru a se întreține, l-a învățat ce înseamnă copac, cuib, iepuraș, flori, cer, păsări, cum să aibă grijă de animale, cum să creeze idei, gînduri, proiecte frumoase...și într-un Moment, i-a zis că există ...Un Nuștiu... și l-a trimis în lume, să călărească un cal pentru a afla singur ceea ce nu i-a putut spune.


marți, 12 mai 2015

Copilul din noi

          Fiecare dintre noi are integrată în el o subpersonalitate foarte frumoasă denumită copil. Misiunea lui este de a ne face legătura cu inima curată și spiritul luminos, deoarece inocența este cheia ce deschide toate ușile posibile. Un om matur concentrat în cele cotidiene uită să se bucure de viață precum o face un copil, pentru ca seriozitatea cu care abordează lucrurile este cea mai fatală posibilitate de a schimonosi și îngreuna mersul firesc al lucrurilor, situațiilor, etc. Diferența dintre un adult și un copil este că cel din urmă mai are capacitatea de a gîndi pozitiv, nu rațional, de a face ce inima îi propune, nu mintea, de a se minuna de fiecare dată de lucruri mărunte, nu de a fi plictisit și indiferent la toate și cel mai important de a visa, nu de a prezice doar prognoze reci, vagi și fără viață.
Copilul este însăși minunea care vede minuni, iar maturul din cauza uitării sale este cel ce nu mai crede în minuni.
Perlele copilului sînt adevăruri pure, simple și evidente, extrase din filele ADN-ului omenesc, fără scrupulozitate, ambiții și egou îngîmfat.
În pofida tehnologiilor crescînde, a nano inovațiilor ce reglează întregi mecanisme din corpul uman, a diverselor produse ce acoperă necesitățile pieții de consumatori, cum credeți de ce totuși avem atît de mulți oameni nefericiți în societatea noastră? Oameni cu ochi lăsați la pămînt și fără vise frumoase. Ce au pierdut ei pe filiera conștiinței proprii? Cred că au uitat adevărurile cu care au pornit la drum, adevărurile cu care s-au înarmat venind pe acest pămînt.
De ce este important să ținem copilul din noi fericit și împlinit? Pentru că el este izvorul adevărului neuitat. Odată ce uităm că am fost copii, că și avem acel copil drăgălaș în fiecare dintre noi, uităm și comorile, sceptrul dragostei și a luminii cu care am pornit pe o cale necunoscută, să transformăm viața într-o lume mai înaltă spiritual. Probabil, sînt și acele făpturi care ne pun în față o sumedenie de obstacole ca să uităm cine sîntem, sau să întărească rîvna cu care am venit și din cauza lor mulți ajung maturi și plini de griji, griji fără soluții, grijii fără viitor și cel mai tragic fără vise!
Cîți dintre noi visau în copilărie să devină super eroi? Cineva să fie medic - să salveze vieți omenești, cineva să fie cosmonaut – să navigheze spațiile cosmice, cineva dorea să aibă bagheta magică pentru a o face pe mama fericită, cineva dorea să fie superman, spiderman, batman, pentru a salva lumea de oamenii răi. Cîți dintre noi maturii mai doresc asta? Și chiar dacă o doresc o mai spun așa ca altădată? sau e undeva în taină ascunsă după șapte lăcăți ca să nu afle cumva cineva despre asta, să facă glume.
Societatea contemporană este încă destul de perfidă, abordînd lucrurile rudimentar, chiar primitiv. Frica impusă prin diferite canale de răspîndire, începînd cu mass-media, estompează orice dorință de progres lăuntric, deaceea sufletul, inima ținută în curățenie mai are șansa de a învăța să iubească cu adevărat, de a zbura spre noi dimensiuni frumoase și bogate.
Mi-am propus să abordez anume acestă temă pentru a trece cu o privire peste copilul din noi ce așteaptă cu nerăbdare să mai vorbim cu el. Cu siguranță are multe să ne spună! Trebuie doar să-i acordăm și lui timp în goana noastră accelerată spre nicăieri!