marți, 18 iulie 2017

Despre emoții și lucru cu ele.

Emoțiile sunt un soi de energii care pătrunzând în corp formează o schimbare, o transformare, iar de calitatea acestora depinde calitatea vieții fiecărui individ. Emoțiile negative în exces dăunează în egală măsură ca și emoțiile pozitive, fapt demonstrat științific. Însă liniștea profundă conferă o posibilitate unică de observare a emoțiilor și a influenței acestora. Atunci când ne copleșește o emoție, ea de fapt vine cu un substrat de convingeri, de gânduri din exterior, este un proces complex ce determină o eventuală mișcare a noastră, este un vânt, o mână invizibilă ce ne direcționează viața spre dreapta, stânga, în urmă sau înainte. Dacă avem un scop bine difinit și știm încotro mergem, atunci pasul emoțional pe care îl facem este de importanță majoră, el poate să stimuleze direcția sau să o distorsioneze. De aceea e bine să fim atenți la emoțiile ce ne cuprind peste zi. Pentru asta un mic exercițiu ar fi în felul următor: 
* Luați un pix și un caiet simplu și timp de o săptămână, oferiți-vă 10-15 minute în care să notați gândurile care nu vă dau pace, și în dreptul fiecărui gând, emoția cu care vine la voi.
Peste o perioadă o să fiți uimiți observând un tipar care se repetă în fiecare zi și că o parte din energia noastră se îndreaptă acolo, se duce pe vânt cum s-ar spune. Cum rupem tiparul?
- Scriem gândul pe o foiță fix în fix cum vine și îi dăm foc.
- Conștientizăm care e substratul lui, care e emoția cea mai puternică pe care ne-o aduce în față? Apoi această emoție o căutăm în trecutul nostru, unde a mai fost trăită cu așa o intensitate puternică? Care a fost situația ceea? Ce trebuie să iert? O conștientizăm și o eliberăm, îi dăm voie să plece, pentru că ea
s-a stocat undeva în corp și nu știe cum să iasă.
- Luăm emoția în fața noastră, adică o găsim în corp, îi simțim valurile, o vedem și îi spunem: Dragă emoție (și îi spunem pe nume: frică, supărare, tristețe, furie, vină, rușine, etc.) îți mulțumesc că m-ai ajutat să ajung până aici, îmi permiți să merg de azi înainte la braț cu: curajul, fericirea, libertatea, liniștea, încrederea în sine, bucuria, etc, orișicare altă emoție sau stare emoțională pozitivă opusă celei invocate anterior.
- Luăm o lumânare bisericească și o aprindem, sau o candeluță și ne rugăm la orișicare sfânt dorim, care e mai aproape de inima noastră, îi oferim lui situația, emoția, gândul și îl rugăm să ne ajute să ne curățim de ele, atât sufletul cât și corpul!!!
- Autoanaliza cu mintea rece, calmă.
(FOTO: Lauri Nummenmaa, Enrico Glerean, Riitta Hari, Jari Hietanen)

Să trăiți în echilibru cu voi înșivă, pentru că atâta timp cât este echilibru nici un gând negativ sau emoție nu are putere să domine din insuficiența de hrană.

O poveste la temă:

A fost odată o tanti pe nume Supărarea. Ea trăia pe marginea unui drum de obicei. Odată, după o ceartă cu părinții, un copil a chemat-o acasă la el, crezând ca ii va fi o companie mai demnă decât familia. Supărarea a stat o oră, doua, trei, apoi o zi, iar băiatul devenea din ce în ce mai palid. Toată mâncarea din casă trebuia să i-o ofere acestei tanti necunoscută, toate activitățile trebuia sa le facă cu ea împreună, altfel ea rămânea fără atenție, dar oare e corect un oaspete sa nu-l cinstești? Băiatul iată că peste ceva timp se îmbolnavise. E și evident, de la atâta solicitare. Odată cu boala însă venise și încă o tanti uracioasă, Frica. Ea s-a prezentat ca amica cea mai bună a Supărării. Frica îl atenționa de fiecare dată ce sa nu facă, încât bietul băiat se izolase în propria cameră ca sa facă față tuturor acestor cerințe. Tot stând așa în patul său din care de 2 zile nu mai cobora, au intrat părinții, care își făceau griji de starea copilului. Odată cu ei a intrat și Iubirea, o tanti atât de frumoasă și de dulce încât băiatul se îmbătă pe loc de chipul ei. Iubirea îl cuprinse strâns, îl îmbrăcă cu straie luminoase și îl încălzi. Astfel încât copilul uită de oaspeții săi răutăcioși. Văzând ca scapă situația de sub control și că pot fi alungate de sub acoperișul călduț, tanti Supărare și Frică au pus piciorul în ușă și au zis ca nu pleacă nicăieri, ca ele se simt bine aici. Odată cu refuzul lor, pe neprins de veste, părinții au invitat doctorul Iartă-mă. Când el a intrat în cameră, cele două au luat-o la fugă, se temeau de medici ca de tămâie, medicii sufletului sunt tare iscusiți, alungă pe toți oaspeții profitori. După aceea Iartă-mă și cu Asistentul său cel brav Te Iert, au examinat băiatul, iau dat o linguriță de sirop de Săruturi și au plecat în drumul lor să vindece și alți pacienți care au avut de suferit de pe seama musafirilor nedoriți!
După aceea, băiatul de fiecare dată se gândea de 10 ori dacă să mai cheme pe ospețe pe cineva și chiar dacă chema, știa deja cum să îi alunge politicos. )))
Iar voi va cunoașteți oaspeții, le puteți deschide ușa pentru a-i petrece? Sau aveți nevoie de doctor?)))) 


Și eu m-am suit pe-o șa și v-am spus-o iac-așa!


Lumină și pace!