luni, 19 martie 2018

Expoziție de pastel. Susținem arta.


Dacă tot am început să scriu despre talentele autohtone și să promovez măcar cât de puțin frumusețea culturii și artei naționale, atunci vreau să vă prezint încă un mare pictor, printre lucrările căruia am crescut din copilărie și care s-a expus recent la Filarmonica Națională Serghei Lunchevici. Este vorba despre pictorul tânăr Ion Jabinschi, originar din s.Ustia, r-ul Dubăsari, lector al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova, care în holul Filarmonicii a prezentat publicului larg o serie dintre lucrările sale realizate în pastel. Lucrările sunt pe diverse teme reprezentând în mare parte frumusețea plaiului moldav precum, păduri, râul Nistru, cai, natură statică, imagini parcă desprinse dintr-o gură de rai. Vă invit pe toți să admirați această expoziție frumoasă de lucrări, să mergeți cu intenția de a o vizita sau pur și simplu trecâd pe lângă Filarmonica Națională, să intrați pentru 10 minute și să vă delectați cu frumosul de acolo, să vă cufundați într-o atmosferă diferită de cea cotidiană și să vă relaxați.
Expoziția va dura până pe 13 aprilie, așa că aveți la dispoziție orice zi din săptămână.
Viața trece repede, iar momentele minunate trebuie înmulțite.
Mai jos, las câteva dintre lucrările sale din cadrul expoziției ca să vă trezesc curiozitatea.
P.S. Atenție, pozele sunt făcute la telefon și nu exprimă variația de culori și stări precum ar fi privite de ochiul liber.






Haideți împreună să promovăm oamenii frumoși ce fac lucruri minunate, deosebite, cel puțin și printr-o distribuire a articolului. 
Mulțumesc.

sâmbătă, 10 martie 2018

"La o margine de țară" - debut regizoral de nota 10.


De la o vreme sunt amatoare de tot ce se produce acasă, nu că aș fi consumatoare de publicitate, din contra, televizorul îl privesc foarte rar. Îmi place tot ce e făcut cu inimă și iz de patriotism, poate pentru că prea multe mă leagă de țara în care trăiesc, în care m-am născut, sau poate cred prea mult în potențialul oamenilor noștri. Ce nu ar fi, mi-am mai confirmat asta încă odată prin vizionarea filmului "La o margine de țară". Un film profund, ce trezește dorința de a lupta pentru ceea ce a rămas de la străbuneii noștri. Nu sunt un critic de cinema, sunt doar un amator de frumos, un public mulțumit de ce a văzut. Îl recomand cu mare drag din mai multe motive:
1. Sergiu Ene este un actor, regizor, scenarist talentat ce a realizat o muncă colosală cu tot sufletul, inima pentru a sufla viață într-o idee ce frământă pe toți dar o ascund în tihnă.
2. Ideea, conceptul lui, vin să descopere o nouă latură, perspectivă a realității existente.
3. Mesajul este de o profunzime aparte, fiecare luîndu-și doza sa de înțelepciune.
4. Binele și răul sunt redați sub o formă de conlucrare, regizorul dând dovadă de o inteligență spirituală matură.
5. Însăși jocul actoricesc este foarte superb, fiecare actor ales ca la patru ace. Ei corespund atât de bine rolurilor jucate încât nu ai putea vedea pe altcineva acolo.
6. Umorul se prinde la braț cu drama și durerea unui întreg popor reprezentat prin Bogdan, singurul om rămas pe plaiul moldav.
7. Finalul este sugestiv. Nu este totul pierdut, mai avem o șansă atâta timp cât luptăm, cât credem că putem crea viitorul nostru așa cum ni-l dorim.

După vizionarea filmului mi-a venit în minte povestioara cu Dumnezeu și Sfântul Petru. Când Dumnezeu a împărțit pământul la popoare, cuiva le-a dat pământuri foarte rele, nisipoase, pietroase, iar moldovenilor le-a dat pământuri de aur, adică bogate, roditoare cu o faună și o floră deosebită, și moldovenii erau cei mai bucuroși și lăudau numele lui Dumnezeu într-una.
Atunci Sfântul Petru întreabă de Dumnezeu:
- Doamne, de ce ai împărțit așa inegal pământurile acestea: de ce nu ai dat la toți pământuri bune ci doar moldovenilor, uite ce se mai bucură!
- Las să se bucure Sfinte Petru, le-am dat pământuri bune pentru că vor avea o conducere foarte proastă, și să-i mângâi cumva le-am făcut acest dar, pământurile care îi vor hrăni când le va fi greu.

Finalul filmului îl interpretează fiecare în felul său, după cum îi zboară imaginația, un dar lăsat de regizor publicului, ca fiecare să rescrie la mod propriu istoria unei țări întregi, să rescrie viitorul unei națiuni, iar eu cred că puterea gândului contează, și dacă l-ar viziona un număr suficient de mare de optimiști poate că gândurile ar deveni acțiuni, iar acțiunile un viitor prosper pentru cei rămași acasă.
Eu personal l-aș pune spre vizonare în fiecare sat sau centru raional, să fie un motor de pornire a spiritului de patriotism.


Mai jos link-ul la un fragment din film. Felicitări Sergiu Ene. Vizionare plăcută tuturor.

https://www.facebook.com/cio.ferrara/videos/10216107877836202/