Omul în natură

     Oraș. Oraș. Clădiri monotone și reci. Străzi pe orizontală, verticală. Puțini copaci. Dor de natură. O fi și piatra din care e construit orașul din natură, dar nu e atât de grăitoare și flexibilă ca cea nativă, sălbatică.
     O escapadă în aer liber și dealuri infinite îți deschide a doua respirație. Poate n-o fi Moldova cea mai perfectă țară din lume, cu peisaje super pitorești, dar cu siguranță, este cea mai aproape de inima mea. Acasă și natura vorbește aceeași limbă cu tine. Acasă, sufletul e mereu îndrăgostit de florile înmiresmate de primăvară, de solul bogat și hrănitor, de fructele dulci și aromate, de aerul curat și vântul șugubăț care se joacă cu fustele celor mai frumoase fete, moldovence. Aici soarele te mângâie ca un părinte drag, iubitor. 
    Este bine și să călătorești, fiecare călătorie deschide mintea celor care caută deschidere, dar călătoriile în natura meleagului natal deschid sufletul. Poate pentru simplu motiv că însăși actul nașterii ți-a oferit acest dar de neprețuit.
     Omul în natură este amuzant. Mai întâi se acutizează toate stereotipurile și clișeele sociale ( fu murdar, aaa înghimpă, căpușe, mamă gândăcei, păianjen, albină, etc) apoi încet încet vine faza acomodării. (ce bine că m-am născut la țară). Se acomodează cu iarba, cu solul, cu viețuitoarele de aici, cu foșnetul frunzelor, umbrele copacilor și cântecul păsărilor. Iar în ultimă fază, cu răbdare și curaj, se acomodează cu el însuși. Vine înțelegerea faptului că el nu e perfect, atotștiutor și nici pe departe cel mai puternic, că de fapt este un nimeni sub forța masivă a naturii, a universului infinit, un simplu punct mic pe harta cosmosului, dar care are marele dar și privilegiu de a trăi și a face alegeri.
     Natura-mamă te învață multe dacă ai ochi să vezi și urechi să auzi. Ea te învață din simplu motiv că Dumnezeu a creat-o autentică, transmițînd prin ea liniștea și armonia.
     Marii filosofi spun, învățați de la soare. Fiți ca el luminos și dăruiți lumină cu aceeași intensitate în continuu, cine nu ar fi în fața voastră. Evangheliștii spun, doar în pământul roditor va crește sămânța aruncată de Creator, utilizând natura ca metaforă. 
     De mii de ani, oamenii se tot inspiră din natură.
     Dacă această cale au urmat-o atâtea minți celebre pe parcursul evoluției umane și a adus roade esențiale și existențiale, de ce omenirea nu și-ar îndrepta privirea spre contemplarea ei, spre menținerea mediului ambiant intact?
    În natură omul devine autentic, din simplu motiv, ce ne înconjoară, aceea devenim. Devenim autentici și simpli, devenim brusc goi eliberând vasul nostru pentru alte energii și gânduri. 
     În natură devii OM.
     Păstrați natura, contemplați-o și relaxați-vă în liniștea ei vorbitoare!


Comentarii

Postări populare