vineri, 18 mai 2018

Ce e admirația?

     Mă gândesc de multe ori ce o fi viața asta? ce o fi omul? de ce admiri unui oameni iar tu nu ai curaj să faci ca ei? poate din simplu motiv că ai prea mult curaj in tine iar undeva printre trecerea de timpi l-ai camuflat. Dar pentru cine? De ce? Poate pentru simplu fapt că în viață ți s-a spus de multe ori că ești foarte curajoasă iar la un moment dat ai dorit să fii ca toată lumea plină de neîncredere și dubii? Poate din simplu motiv că nu înțelegeai de ce ți se spune că ești diferită când tu te simțeai okay cu ceea ce ești. Ai vrut să guști din uniformitate și standarde, dar în goana de a înțelege o mulțime nu ți s-a spus că te poți pierde pe tine. Și așa ș-a întâmplat. Te-ai pierdut. Acum cauți oameni și-i admiri pentru curajul lor așa cum alteori făceau și cu tine. Locurile se schimbă, oamenii rămân. Acum îți dai seama că în fiecare dintre noi există absolut toate calitățile necesare pentru a fi cel pe care îl dorești, pur și simplu fii, și gata. Începe să crești înapoi zi cu zi ceea ce ai dat cândva într-o parte. Tu deja ai curajul, ai puterea. Munca o depui doar pentru a face calea spre ele, pentru a șterge praful depozitat de ani de zile peste acele calități la care nu ai mai apelat. Ca apoi, să te crești pe tine, acea persoană bună, curajoasă, demnă și încrezută în sine, crește-te prin iubire și încurajare blândă. Nici un curs de dezvoltare personală nu te va ajuta dacă nu o să fii sinceră cu tine și nu o să privești mai adânc decât evidentul. Fiecare pas începe cu acceptarea propriilor condiții, propriilor limite, ca după asta să urmeze cea mai fantastică poveste, deschiderea către tine unde este multă dragoste, perseverență, frumos, încredere în Divinitate.
     Să admiri oamenii este frumos, doar că asta nu trebuie să presupună doza de comparație ce inevitabil sfârșește cu regretele. E frumos să admiri omul fiind conștient că de facto, tu admiri o parte din tine pe care încă nu ai descoperit-o, formând astfel o punte dintre tine și calitățile tale frumoase.
În rutina în care ne pierdem zi de zi, obișnuitul își construiește propriul tron, doar conștientizarea fiecărui moment, fiecărei clipe detronează monotonia și insuflă viață în tot ceea de ce te atingi, prin asta de fapt și suntem noi, oamenii, creatori. Creăm frumosul, creăm viața prin fiecare alegere, prin fiecare drum ce duce spre noi înșine.
     Mergi pe drum și nu mai gândești nimic, zâmbetul e larg, iar răspunsurile la întrebări vin dacă le pui, dacă îți răsufli mintea pe o foaie albă, cu un pix de cerneală albastră.
   Cine sunt? De unde vin? Încotro plec? Toate se deschid la timpul lor, într-un mers firesc al lucrurilor. Important e măcar odată să te întrebi asta.


luni, 7 mai 2018

Existențiala De ce?

Atât de fragedă suspin,
Pe umărul Tău Doamne, luminat,
Cuprinde-mă ca pe-un străin
Și mângâie-mă-ncet pe cap.

Nu am putere să te-ascult
Când gânduri mii roiesc în minte
Îndrumă-mă atent și cult
Eu îți promit, voi fi cuminte.

Deschide-mi, Milă, cartea vieții,
Să-nvăț din Cronica Stelară
Să-mi iau de frați, surori toți sfinții
S-apuc lumina milenară.

Căci griji îmi copleșesc tot trupul
Emoții fac ravagii vii
De aș putea găsi-nceputul
Ascuns în miezul inimii.

Căci zestre firavă mi-ai dat,
Și mecanisme ne-nțelese
De ce un gând când intră-n cap,
În corp el drumul lui și-l țese?

De ce emoțiile vin
Și-s colorate fiecare?
De ce privesc onest sau fin
La-același om, la fiecare?

De ce? mă-ntreb eu n-am curaj
Când poate altul îl împarte?
De ce zidim în jur baraj
Din frici, nevoi, ostilitate?

De ce suntem noi diferiți
Și-atât de unici totodată?
De ce în minte-avem sclipici
Iar inima vorbește-n șoaptă?

Ah Doamne, întrebări o mie
Atinge-mi creștetu-ngrelat,
Zâmbește-mi gingaș azi și mie
Transformă tot ce-a rezistat.

Credința mea, e șubredă, prea poate,
Iubirea Ta, puternică mereu,
Tu curăță-mă azi de toate
Și eu voi deveni un leu.

Suspin, și fragedă, și mică,
Pe umărul Tău Doamne luminat,
Cuprinde-mă ca pe o fiică,
Și mângâie-mă-ncet pe cap.


vineri, 4 mai 2018

Despre TATA

     De-a lungul timpului se abordează foarte mult tema Mamei, indubitabil, este una importantă și e frumos de venerat, doar că, comuniunea ei cu Tata, face ca un copil să se simtă protejat și fericit cu adevărat. În inima unui copil încap ambii părinți.
     Astăzi este ziua tatălui meu și aș vrea să vorbesc despre cât de mult contează un tată în viața unei fiice. El este primul bărbat care cucerește inima prin simpla sa prezență, indiferent ce face și cum o face. Este cel ce-ți cultivă simțul umorului, simțul libertății, pentru că mamele sunt mai stricte de firea lor. Este umărul pe care te poți rezema simțind întreaga lui ființă prin pulsațiile mâinii lui.      Deși nu vorbești atât de des cu el, doar gândul că el e bine alături de mama, îți aduce liniștea în suflet.
Tatăl meu e un om foarte curajos și foarte puternic, de asta și Dumnezeu i-a dat multe încercări în viață. Eu știu că am multe de învățat de la el, de la oamenii cu verticalitate, cu bunătate sufletească. El mereu ne-a învățat să spunem adevărul, ne-a educat prin simplitate și exemple proprii. A trecut prin multe, dar împreună cu mama a reușit să ne crească mari și frumoase, pe toate trei fiice ale sale. A știut și știe să spună nu și da, poate mai puține ori nu, pentru că e prea bun la inimă, în schimb era categoric când o și făcea. 
     Tatăl meu, iubește muzica, ritmul, culorile pastelate, lucrurile manuale, are un gust estetic rafinat, deși trăind la țară și muncind ziulica întreagă are rare ori ocazia să demonstreze asta, exemplul său și dorința de a continua muzica sau a căuta să se inspire din cântecul păsărilor, din mirosul florilor, ne-a contaminat oarecum și pe noi de frumusețea lucrurilor firești. A iubit dintotdeauna naturalețea, iar pe mama o dojenea când se tundea, apoi pe noi când ne machiam, căutam frezură nouă. Probabil, prin dojenelile sale ne-a purtat de grijă mai mult decât își poate imagina iar pentru asta îi spun un mare mulțumesc.
     Tatăl în viața unei fiice este un model de bărbat, este un erou dacă vreți. Cu el noi descoperim lumea, aflăm binele și răul, tot cu el călătorim prin evenimente diferite. El este puntea prin care bunii, străbuneii și toate generațiile precedente își fac apariția în noi. 
     Prețuiți-vă părinții, oriunde nu ar fi ei, transmiteți-le mesaje de iubire, măcar cu gândul, iertați-i dacă nu au fost pe măsura așteptărilor voastre, ei au făcut tot ce au putut și ne-au dat tot ce-au avut. Datorită lor suntem cu toții Aici, iar acesta este cel mai de preț dar făcut vreodată de cineva.
     La mulți Ani Tată! Te iubesc și-ți Mulțumesc pentru toate câte au fost în viața mea, pentru toate câte am învățat de la tine!