Ce e admirația?

     Mă gândesc de multe ori ce o fi viața asta? ce o fi omul? de ce admiri unui oameni iar tu nu ai curaj să faci ca ei? poate din simplu motiv că ai prea mult curaj in tine iar undeva printre trecerea de timpi l-ai camuflat. Dar pentru cine? De ce? Poate pentru simplu fapt că în viață ți s-a spus de multe ori că ești foarte curajoasă iar la un moment dat ai dorit să fii ca toată lumea plină de neîncredere și dubii? Poate din simplu motiv că nu înțelegeai de ce ți se spune că ești diferită când tu te simțeai okay cu ceea ce ești. Ai vrut să guști din uniformitate și standarde, dar în goana de a înțelege o mulțime nu ți s-a spus că te poți pierde pe tine. Și așa ș-a întâmplat. Te-ai pierdut. Acum cauți oameni și-i admiri pentru curajul lor așa cum alteori făceau și cu tine. Locurile se schimbă, oamenii rămân. Acum îți dai seama că în fiecare dintre noi există absolut toate calitățile necesare pentru a fi cel pe care îl dorești, pur și simplu fii, și gata. Începe să crești înapoi zi cu zi ceea ce ai dat cândva într-o parte. Tu deja ai curajul, ai puterea. Munca o depui doar pentru a face calea spre tine, pentru a șterge praful depozitat de ani de zile peste acele calități la care nu ai mai apelat. Ca apoi, să te crești pe tine, acea persoană bună, curajoasă, demnă și încrezută în sine, crește-te prin iubire și încurajare blândă. Nici un curs de dezvoltare personală nu te va ajuta dacă nu o să fii sinceră cu tine și nu o să privești mai adânc decât evidentul. Fiecare pas începe cu acceptarea propriilor condiții, propriilor limite, ca după asta să urmeze cea mai fantastică poveste, deschiderea către tine unde este multă dragoste, perseverență, frumusețe, încredere în Dumnezeu.

     Să admiri oamenii este frumos, doar că asta nu trebuie să presupună doza de comparație ce inevitabil sfârșește cu regretele. E frumos să admiri omul fiind conștient că de facto, tu admiri o parte din tine pe care încă nu ai descoperit-o, formând astfel o punte dintre tine și calitățile tale frumoase.

În rutina în care ne pierdem zi de zi, obișnuitul își construiește propriul tron, doar conștientizarea fiecărui moment, fiecărei clipe detronează monotonia și insuflă viață în tot ceea de ce te atingi, prin asta de fapt și suntem noi, oamenii, creatori. Creăm frumosul, creăm viața prin fiecare alegere, prin fiecare drum ce duce spre noi înșine.

      

   Cine sunt? De unde vin? Încotro plec? Toate se deschid la timpul lor, într-un mers firesc al lucrurilor. Important e măcar odată să te întrebi asta.