Existențiala De ce?

Atât de fragedă suspin,
Pe umărul Tău Doamne, luminat,
Cuprinde-mă ca pe-un străin
Și mângâie-mă-ncet pe cap.

Nu am putere să te-ascult
Când gânduri mii roiesc în minte
Îndrumă-mă atent și cult
Eu îți promit, voi fi cuminte.

Deschide-mi, Milă, cartea vieții,
Să-nvăț din Cronica Stelară
Să-mi iau de frați, surori toți sfinții
S-apuc lumina milenară.

Căci griji îmi copleșesc tot trupul
Emoții fac ravagii vii
De aș putea găsi-nceputul
Ascuns în miezul inimii.

Căci zestre firavă mi-ai dat,
Și mecanisme ne-nțelese
De ce un gând când intră-n cap,
În corp el drumul lui și-l țese?

De ce emoțiile vin
Și-s colorate fiecare?
De ce privesc onest sau fin
La-același om, la fiecare?

De ce? mă-ntreb eu n-am curaj
Când poate altul îl împarte?
De ce zidim în jur baraj
Din frici, nevoi, ostilitate?

De ce suntem noi diferiți
Și-atât de unici totodată?
De ce în minte-avem sclipici
Iar inima vorbește-n șoaptă?

Ah Doamne, întrebări o mie
Atinge-mi creștetu-ngrelat,
Zâmbește-mi gingaș azi și mie
Transformă tot ce-a rezistat.

Credința mea, e șubredă, prea poate,
Iubirea Ta, puternică mereu,
Tu curăță-mă azi de toate
Și eu voi deveni un leu.

Suspin, și fragedă, și mică,
Pe umărul Tău Doamne luminat,
Cuprinde-mă ca pe o fiică,
Și mângâie-mă-ncet pe cap.