Zbor poetic
Să-mi scutur sufletul de neghină și foc,
Apoi să-mi cos din versuri dulci o ie,
Ce-n inimă pe-un leagăn să o port.
Nu am mai scris nici texte și nici clipe,
Pe valul timpului lăsată să privesc ușor,
Am aruncat cuvintele de plumb înfipte
Cândva în aripile mele, ca să pot să zbor!
Le-am aruncat, le-am smuls prin cântec
În suflet fiecare vers s-a așezat mlădiu,
Și am zburat, căci eu așa mă vindec
Scriind și-mbrățișând, ca un copil zglobiu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu