Ce sunt emoțiile și cum pot fi controlate? Iată ce spun experți în psihomatică, neurologi, maeștri în arte marțiale și biserica

Râzi, plângi, te-nfurii sau ești supărat... Toate acestea sunt emoții pe care le trăim de-a lungul anilor. Dar ce sunt ele? De unde provin și cum ne influențează viața? Cât de multe cunoaștem despre ele pentru a le gestiona eficient și conștient?

Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, mi-am propus să fac o călătorie în interiorul corpului uman, avându-i ca ajutori pe cei mai pricepuți din domeniu, persoane care au atins o anumită înțelegere în materia emoțională umană. Vedeți mai jos ce au spus specialiștii în psihosomatică, medicină, ortodoxie și arte marțiale.

Ce este emoția?

Specialistul în psihosomatică Mihail Fileaev a explicat că emoția este un răspuns extern al reacției fizice sau o demonstrare exterioară a ceea ce se petrece în interiorul omului. Acest răspuns este o strategie de apărare sau de reacționare pe care o alege corpul uman și care se petrece pe câteva nivele.

„Primul nivel, psihic – aparatul psihic percepe o situație ca fiind una incorectă, necorespunzătoare și începe procesul cognitiv la nivel de creier. Al doilea nivel este reacția omului, el își manifestă emoția în exterior, arată că lui nu-i place ceva, ca în lumea animalelor. De exemplu, animalul va arăta emoția lui și acea strategie pe care organismul o va alege pentru a combate pericolul. Iar a treia etapă este reacția la nivelul corpului, adică, se schimbă fondul hormonal, bătăile inimii se accelerează sau încetinesc, vasele sangvine lucrează într-un anumit regim, crește sau scade nivelul glicemiei în organism. De aceea, emoția în concepția psihosomatică este realizarea exterioară a înțelegerii unei sau altei situații de către om”, a spus Mihail Fileaev.

De aceeași părere este și ieromonahul Savatie Baștovoi, care definește emoțiile drept „manifestări ale trupului în directă legatură cu instinctele: de apărare sau conservare (mânia, frica, dorința de putere, mâncarea sau sexualitatea)”.

El mai precizează că „emoțiile nu au în ele nimic spiritual, chiar și atunci când exprimă atașament, fascinație sau dor - dovada că ele sunt schimbătoare și cineva, care cândva te adora și nu mai putea de dor, ajunge să te disprețuiască și să te uite. De aceea, literatura patristică face deosebire între emoții și stări”.

„Îndrăgostirea este o emoție, un amalgam de emoții, dar iubirea este o stare. Deosebirea dintre emoție și stare este aceea că starea se cultivă prin exercițiul virtuților, pe când emoțiile sunt proprii tuturor. În rest, emoțiile seamănă foarte mult cu stările și de aici confuzia dintre ceea ce simt oamenii și ceea ce comunică celorlalți. Relațiile stricate, despărțirile, depresiile și alte căderi omenești sunt rezultatul inflamării emoționale în detrimentul relației spirituale”, a conchis Savatie Baștovoi.

Cum funcționează emoția?

Mihail Fileaev oferă o explicație psihosomatică de funcționare a emoției. „De exemplu omul își pierde jobul. Fiecare e individual și va percepe diferit această situație, cuiva îi va fi frică de faptul că nu va avea ce mânca, astfel organismul lui va reacționa cu mecanismul de apărare contra foametei și, momentan, sistemul digestiv va fi introdus în procesul de adaptare. Alt om va percepe experiența ca fiind una umilitoare, se va simți înjosit, neapreciat și supărat, el va avea un conflict de subapreciere. Corpul lui va trebui să-și păstreze forțele, dar  cum ar putea să o facă? O să intre în depresie, se va simți obosit sau pierdut, aceasta este o altă reacție a organismului. Al treilea om va spune că e enervat și că o să se răzbune, o să le facă și lor dureros. În așa caz începe un proces de mobilizare a organismului. Mușchiul inimii se contractă mai des, pentru ca omul să devină oarecum mai puternic ca să poată bate pe cineva sau să o poată  lua la fuga”, a spus el.

Potrivit specialistului, „aceste strategii de înțelegere a lumii, de reacționare la factorii externi, determină reacția biologică a corpului care va fi accesată”. „Fiecare om e individual și, în funcție de experiența de viață, de educația pe care a primit-o, se accesează anume acele funcții care sunt amprentate în funcția biologică”, a adăugat Mihail Fileaev.

Cum ne influențează emoțiile calitatea vieții?

Medicul neurolog Lidia Ștefănescu a declarat că fonul emoțional depinde și de starea sănătății a omului. „Un om sănătos complet o să fie un om pozitiv. La o maladie, traumă, stres psihic, bineînțeles că emoțiile apar pe prim plan. Dar, indiferent de starea de sănătate a organismului, foarte mult depinde de nivelul de emoții, de voința omului de a avea o stare pozitivă, de a avea un grad emoțional nivelat. Cât de benefic ar fi un tratament sau preparat medicamentos, dacă omul nu are tendința de a vrea să se facă bine? Nu funcționează niciun preparat. Emoțiile și corpul sunt interdependente. Un om cu o stare pozitivă se însănătoșește mai repede”, a spus specialista.

„Gândurile noastre determină viața noastră. În același timp, este important de înțeles că lumea nostră este multidimensională și ea acționează asupra noastră. Iar decizia pe care o luăm ne influențează reacția. Gândurile sunt acelea pe care le auzim în cap, dar ne influențează de fapt, sunt acei algoritmi datorită cărora gândim și luăm decizii. De exemplu, eu repet un gând: Sunt bogat! Sunt bogat! Acest gând la nimic nu va aduce, dar cunoștințele, informația despre cum pot deveni bogat, adică, o să învăț mult, o să fiu bun, o să fiu eminent și o să primesc mulți bani, iată asta este cunoașterea. Nu gândurile determină fericirile și nefericirile omului, dar cunoștințele care determină acțiunile lui. Și cunoștințele acestea le luăm de la părinți, bunei, televizor, le învățăm. Iar emoțiile sunt strategiile pe care le primim în funcție de educație, lumea exterioară, genofond”, a completat expertul în psihosomatică Mihail Fileaev.

Pot fi preluate emoțiile?

Mihail Fileaev spune că da. „Copilul mic primește de la părinți genetica, memoria genetică, corpul cu anumite strategii și acele predispoziții de la părinți. Mai departe el începe să repete emoțiile, sentimentele, reacțiile celor care sunt aproape, adică, mama, educatorii, oamenii apropiați, etc. Când crește mai mare de 3-4 ani, el începe nu doar să le repete prin observație, ci să copieze acțiunile, emoțiile, cuvintele. Iar când crește mai mare de 5-7 ani, la el se dezvoltă activ funcția cognitivă. Apar gândurile, strategiile, programele. Ceea ce omul a învățat în copilărie în materie de comportament și acțiuni, el exact așa va acționa pe parcursul vieții. De accea, dacă îl vom învăța strategii pozitive și de succes sau acea viziune care ar duce la reacții sănătoase în corp, el așa și va fi”, a explicat specialistul.

Cum se descurcă preoții duhovnici?

Dacă emoțiile pot fi preluate, așa cum spune Mihail Fileaev, atunci apare întrebarea: Cum se descurcă preoții duhovnici în timpul spovedaniilor?

„La spovedanie, duhovnicul nu este tulburat de faptele auzite, deoarece penitentul (n.r. – cel care se pocăiește) nu comunică emoțiile brute ale unor fapte și dorințe rele sau rușinoase, ci trăiește o stare de pocăință sub înrâurirea harului Dumnezeiesc care il cuprinde și pe duhovnic”, a declarat ieromonahul Savatie Baștovoi.

Pot fi gestionate emoțiile?

„Nu există emoții pozitive și negative așa cum nu există instincte rele și bune. Există doar buna sau proasta gestionare a acestora”, a menționat Savatie Baștovoi. El este de părerea că, pentru a gestiona emoțiile, trebuie mai întâi să le cunoaștem lucrarea.

„Declanșarea unei emoții este o reacție normală a corpului. Că emoțiile sunt reacții ale corpului cu manifestări externe vizibile o știe toată lumea: creșterea sau diminuarea bătăilor inimii, schimbarea culorii pielii, chiar zburlirea părului sau decolorarea bruscă a părului în cazul unei frici mari. Deci, nu trebuie să facem filozofie pe seama naturii spirituale a emoțiilor, păcat în care cad psihologii contemporani”, a mai spus el.

Savatie Baștovoi a adăugat că emoțiile sunt reacții trupești pe care sfinții părinți le-au mai numit și „mișcări ale sângelui”. Prin urmare, primul pas spre gestionarea acestor reacții este „urmărirea bătăilor propriei inimi pentru a o menține într-o stare de pace.

„Pentru aceasta, există practica rugăciunii inimii sau, la cei mai puțin avansați, recurgerea la gânduri bune, înălțătoare sau, cel puțin, la conștientizarea că inima se află în pericol, este atacată de o emoție puternică ce poate duce la gesturi și acțiuni necugetate pe care să le regretam mai târziu. De aceea, omul este înzestrat cu rațiune și experiența cunoașterii binelui și răului. Emoția nu este rea, dar dezlănțuirea ei poate fi. Dacă ținem minte acest lucru, putem gestiona emoțiile”, a menționat acesta.

În gestionarea emoțională, școala de psihosomatică recomandă ca omul să devină mai conștient, să devină un observator dezvoltat asupra sa și asupra emoțiilor, a gândurilor sale.

„Important e că nu trebuie de încurcat controlul cu conștientizarea, căci, dacă noi controlăm sau reținem emoțiile noastre în interior, ele se adună în corp și duc la încordări, boli și distrugere emoțională. De accea, când vorbim despre conștientizare, este vorba de observarea propriilor emoții și crearea unor strategii conștiente de acționare. Noi nu le reținem, dar le transformăm, evoluăm în procesul vieții cotidiene”, a subliniat Mihail Fileaev.

„De exemplu în alegerea partenerului, dacă noi de două-trei ori am ales nereușit partenerul cu care ulterior ne certăm, divorțăm cu scandal, atunci trebuie să observăm ce calități ale persoanei sau ale mele atrag anumite situații și atunci le corectăm sau le schimbăm”, a recomandat specialistul.

În abordarea creștină, cu emoțiile se lucrează prin exercițiu. „Practicăm lupta cu propriile emoții iraționale până când dobândim o stare de echilibru. Sfinții care au scris despre asta compară acest exercițiu cu antrenamentele sportivilor. Un corp antrenat suportă mai bine loviturile și are o forță și rezistență sporită. La fel e și sufletul. Experiența ne face mai tari în fața depresiilor, fascinațiilor de moment pe care ajungem să le regretăm. Condiția de echilibru emoțional, atunci când se unește cu harul dat de Dumnezeu, duce la stări de bucurie și iubire”, a spus ieromonahul Savatie Baștovoi.

Cum își înfruntă emoțiile sportivii?

Dacă lucrul cu emoțiile ar fi asemeni unui „antrenament al sportivilor”, atunci cum își înfruntă emoțiile înșiși sportivii în timpul competițiilor sau luptelor față în față cu adversarul? Este întrebarea la care a răspuns maestrul în arte marțiale chineze Andrei Gorohovic.

„Frica este învinsă doar prin lucru sistemic, prin antrenamente zilnice. Lucrul în pereche este cea mai bună psihotehnnică. Ar părea primitiv, dar așa este. Corpul și spiritul sunt unite. Totul se crește câte puțin. Spiritul se educă, în timpul competițiilor, luptelor, antrenamentelor. Spiritul de luptător se cultivă prin plasarea acestuia la limitele psihice, în situații extremale, adică lupte sau război sau competiții, dar nu dintr-o singură dată și gata, ci etapă cu etapă, treptat”, a opiniat Gorohovic.

Ce este starea de zen?

Andrei Gorohovic consideră că nu se atinge nicio stare de „liniște” în artele marțiale, aceasta fiind „o practică preluată din altă sferă”. „Există o așezare în liniște înainte de antrenament, dar asta nu înseamnă că în interior nu se întâmplă niciun proces. Toate meditațiile și altele care sunt legate de artele marțiale sunt un mit. Japonezii după război au legat strâns artele lor marțiale cu zen budismului. Dar asta e din cauza faptului că erau oficial interzise artele marțiale în acea perioadă. De aceea, toți le înregistrau ca secte religioase. Toate aceste practici nu au nimic în comun cu luptele și ciocnirile din lupte”, a spus el.

„Pe la sfârșitul sec. XIX - începutul secolului XX, mai existau grupuri secrete unde se foloseau tehnici de șamanism, hipnoză, autohipnoză, transă, tehnici oculte, etc. Dar toate aceste tehnici, iarăși, nu au nimic de a face cu adevăratele arte marțiale chinezești. Emoțiile sunt învinse doar prin antrenamente zilnice, lucru care se face treptat”, a mai adăugat antrenorul de kung-fu.

Aproape toți specialiștii recomandă să ne adresăm oamenilor calificați atunci când nu mai putem face față unei avalanșe emoționale puternice. Dar cum am putea alege omul potrivit, în situația în care există o multitudine de psihologi, traineri și specialiști crescuți peste noapte din cărți? Mihail Fileaev este de părere că trebuie să ne întrebăm pe noi înșine: „Este aproape omul acesta de mine sau nu? Informația care o oferă îmi este clară sau nu? Uneori poți să mergi la biserică și să primești așa un sfat pe care nu ar fi în stare să ți-l dea nici un specialist, iar altădată poți merge la profesori mari și fără rezultat, alteori poți să vezi cum un copil se apropie de tine și îți spune că te iubește și atunci trec toate emoțiile negative și te face să devii cel mai încrezător om”, a conchis specialistul în psihosomatică.