Femeia la Vulcanizare
Era o primăvară posomorâtă. La vulcanizarea de lângă casă un rând de bărbați aștepta la scos anvelopele de iarnă. Privesc pe fereastră și mă gândesc că e timpul să mă apropii și eu acolo... Respir adânc în timp ce sorbesc un ceai fierbinte. Gândurile că trebuie să merg acolo îmi crează un disconfort interior, nu e ușor fiind femeie să mergi în lumea strictă a bărbaților, de ai zice că înveți o limbă străină și trebuie să o aplici cu nativii. Dar dacă ai mașină, cât de mică ar fi, trebuie să înveți regulile jocului, precum și termenii necesari pentru acest mediu. Deci, mă scutur de gânduri, strâng în pumni toată încrederea și ies din casă. Am încărcat în portbagajul și salonul mașinii cele 4 cauciucuri care mă poartă ușor pe drumurile din țară și din afara ei. Ajung în fața vulcanizării și timidă, ca un pinguin printre urșii polari, mă pun în rând. Bărbații de pe acolo mă privesc cu un interes vădit, uneori ușor zâmbind, alteori cu uimire, cine știe ce fraze le mai trec pr